După o vreme unele lucruri
Se dezbracă de ele
Îşi iau drumul în spate şi pleacă
În spatele altor lucruri de unde nu vor să li se mai vadă spatele,
Coloana sau gamba,
Nici măcar umbra care face umbră unui alt om din spate
Ascuns de sine.

E prea devreme timpul ăsta când se întâmplă toate,
Când fug obiectele de sub mână fără a le mai simţi
Gustul curgerii,
Când până şi ce voia să vină spre,
Se duce pe spate.


Chestiile astea din camera o sută mor prea devreme,
O mână se adânceşte în perete şi iese ca prin gumă
De cealaltă parte a lumii
În care simţi cum peştele se zbate prins într-o plasă
De un băştinaş şi-i curge prin solzi
Mirosul ăla de ars sau de saramură.
„ din solzii lui o să ne face ferestre,
e ca şi cum am vedea în fiecare dimieaţă marea
Şi celulele ne vor bea în fiecare zi
Până şi pielea.”


Din ce în ce mai mult plouă
În spaţiul asimetric
Până când colţurile lui ţi se înfing în vene,
Până şi acoperişul s-a topit
Şi simţi mai aproape norii când se lasă pe vine
Toate păsările care vin devreme şi cântă înainte de a-şi face cuib.
„când o să se oprească ploaia
o să adunăm în cutii mari de carton tot nisipul de pe mal
şi o să ne facem paturi pe valuri.”

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor