Nevazute, nedurute, nestiute

Sunt nespusele tale cuvinte

Suflul iernii cu crivat pustiu,

Suiera printre amintiri...

Cand va fi Sfantul Gheorghe,

Sau de Patru si Pavel,

Sau alta zi insorita

Iti spui si iti propui...

Oricum nu conteaza

Mult soare , mult soare

Sa fie lumina

Zambetului pierdut, recuperat, abtinut.....

Ce mai conteaza daca si asa

Ziua aceasta si asa nu mai vine,

Durerea insa ramane vie

De neinfrant de nicio bucurie analgetica....

Ea este vie si taie si carne si oase

Si maruntaie si matura tot.

Doar visul unei soapte nesoptite

Intr-un colt al mintii dosite

Te tine in viata

Ta atat de banala,

Deja transformata intr-o continua coma

A simtamintelor

Incat si medicii au obosit

Sa mai citeasca din carte

Simtpomele acestea rascolitoare

Ca o continua tradare....

Dar dincolo?

E la fel iti spun

Pentru toti...

Unde este iertare

Si impacare

Si lipsa de chin...

Iar Durerea

Aceasta Doamna onesta

Isi va pune ca voal un suspin.......

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Eva-Maria Salvanu pe Ianuarie 30, 2014 la 11:45pm

Multumesc! Durerea inseamna si trezire la viata, facand parte dine ea! Iar cel mai adesea este salvatoare, ajutandu-ne sa distingem traitul de netrait, autenticul de clisee, vibratia sensibila de cautarile sterile...in cele din urma insasi viata ia nastere cu durere....uneori ea , durerea, da, poate insemna un nou inceput....

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor