- E seara de mătase și mă-nvelesc cu ea,

Strâng perna mică-n brațe, păstrează forma ta

Și mă gândesc la multe, sunt numai fantezii,

Le-am desenat cu tine în nopțile pustii.

 

Azi nu mai știu ce-nseamnă să mă trezesc sub ploi

Că soarele zâmbește mereu pentru noi doi,

E primăvară toamna și noaptea este zi,

Poeme trec pe stradă oriunde ne-am găsi,

 

Ne știe răsăritul că ne-am născut din el,

Din versuri de iubire noi am făcut castel,

Va fi mereu lumină pe-aleile cu tei,

Și tu, și eu vom plânge cu lacrimi din condei.

 

- Sub catifeaua nopţii ne-ascundem amândoi

Când luna ne sărută pe umeri, sânii goi

Tresar sub bucle negre şi sărutări de foc,

Iar mâna ta se-ntinde spre steaua cu noroc

 

Unde-am visat odată că vom ajunge... Când?

Răspunde-mi, ştii, iubite, ce streaşină de gând

Ne-acoperă cu frunze şi-apoi pe lutul cald,

Sub trupurile nude, covoare de smarald

 

Aşterne, parcă toamna e-o primăvară grea

În care fructe pline se sparg sub tâmpla mea,

Un borangic albastru pe ceasuri aruncat

Că spaţiul nu contează, iar timpul ne-a uitat.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor