Când primăvara-și scoate din mănușă solii

Și înfloresc timid, în colț de parc, magnolii,

E semn că dintre cețuri visele se-nalță,

Prin suflet se trezește dor de dimineață

Și pot să-mi lepăd pașii mici și grei de ger,

Să mă-nvelesc în soare și-n undă de mister...

 

Și dacă înfloresc prin ploaie, triști, magnolii

Iar trupul mi-l furnică rosături de molii,

E semn că-n pragul argintat de timp al serii

M-așteaptă ca și-atunci, parfumul primăverii,

Iar haina veche pot s-o scutur de tristețe

Păstrând în palmă-alintul clipei de tandrețe...

 

Cândva vor crește fluturi mici și triști din molii-

Mereu mă va-mbăta parfumul de magnolii...

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor