[ești acum în pielea goală în plină stradă]

ești acum în pielea goală în plină stradă,
dar nimeni nu se uită la tine,
simți respirația cuiva în ceafă,
nu poate fi decât unda de șoc a fricii ei,

sigur e ceva atroce care vine din credința că nu ai nici o șansă în fața ta,
tot ce ai gândit e un balast
care circulă prin întreg corpul precum un cheag;

ești în pielea goală pe stradă, compulsiv ca un profet new age,
te-ai prins,
soarele e tot o anomalie, o reprezentare fake a imaginației tale,

ceva, ceva tot ai înțeles,
nu te-au lăsat prea mult să alergi prin tine,
te-au placat cu sticlă ca să ne îmbâcsești pe toți
cu lumină,

dar te vei sparge repede,
iar cioburile vor produce ulcerații în tot universul,

când ești gol nu mai ai cui să-i faci vreo mărturisire.

Vizualizări: 293

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de demetrian iustin pe Februarie 17, 2016 la 7:54am
Acest poem imi aminteste de cel mai mare elogiu pe care l-am primit vreodata: socru-meu, furios in urma unei discutii, mi-a spus: "esti nerusinat de ...transparent" In ceea ce priveste poemul vorba distinsului Gelu Vlasin: " Rămâne de văzut în ce măsură vom putea afla dacă nu cumva și strada e goală..." Zambesc!
Comentariu publicat de seul alexandru decebal pe Februarie 17, 2016 la 7:44am

dar te vei sparge repede, iar cioburile vor produce ulcerații în tot universul, când ești gol n-ai cui să-i faci vreo mărturisire    ,,MULTĂ FILOSOFIE!,,

Comentariu publicat de demetrian iustin pe Februarie 16, 2016 la 3:51pm
i-am spus unui prieten ca "textul"poeziei imi vine ca o manusa, dar trebuie sa intreb autorul: ce sa fac? Ma dezbrac...?
Comentariu publicat de Gelu Vlaşin pe Februarie 16, 2016 la 2:46pm

Nu-i rău deloc acest poem bazat pe o imagistică puternică și coagulat în jurul ideii de transparență totală. Axioma în acest caz nu o reprezintă oglinda lui Narcis ci îmbinarea unor elemente de mistic ancorate într-o realitate imediată: confidentul nici nu mai are rost să facă vreo mărturisire, spovedania lui se realizează perpetuu prin simpla prezență publică. Rămâne de văzut în ce măsură vom putea afla dacă nu cumva și strada e goală...

Comentariu publicat de Viorel Tăutan pe Februarie 15, 2016 la 1:32pm

Îmi place poemul. Este aerisit și comprehensibil pentru mai multe categorii de cititori, nu doar pentru așa-numitele elite în interiorul cărora artiștii se  curtează elogiindu-se între ei. Așa e:    „Când ești gol nu (mai) ai cui să-i faci vreo mărturisire”, nu ai cum să faci nimic. E bine.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor