nu se mai văd tramvaie,

nu se mai văd autobuze  nu se mai văd stâlpii de iluminat

intersecțiile aglomerate nu se mai văd benzinariile

blocurile turn șoselele largi  masinile care spală străzile  sau le vopsesc

mașinile care pun ornamentele de crăciun  mașinile care  încarcă  și duc gunoaiele

pisicile moarte și câinii vagabonzi

copiii care merg în drum spre școală

copiii care se opresc la florării/  nu se mai văd ambulanțele

/ nu se mai vede nimic.

*

aici / o singură stație de transformare

și relee de supraprotecție

și el care  se uită  pe fotografiile îngălbenite desprinse din ziarele vechi

în care  scrie despre toate întâmplările, bucuriile sau necazurile de atunci.

cînd rațiunea e doar una din formele de supraviețuire.

iar călătorul știe asta. el este un pictor

amestecă toate culorile până obține acea nuanță care îl face sa privească liniștit,

mai departe, dincolo de geamurile masinilor, caselor, dincolo de  grilaje.

când mintea sa conține un million de oglinzi. iar

razele  se  focalizează într-un singur punct .

tot timpul amintirea.  apoi uitarea. și în mod permanent / autosalvarea.

Vizualizări: 91

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor