- De prea mult timp întoarcerile-acasă

Îmi par mai lungi și-atât îmi e de dor

Să stăm pierduți sub cetina rămasă

Pe neaua neatinsă... Să-ți strecor

 

Prin genele închise visul iernii

Ce ne-a unit odată, când pe zări

Călătoreau luceferii, eternii

Îndrăgostiți de alte depărtări.

 

Mă mint meschin că nu contează anii,

Aliniez secunde ce se duc

Către apus... Nocturne spovedanii

Se-aud în cer și ele mă seduc.

 

- M-aș îmbrăca în straie de-altădată,

La sanie aș înhăma doi murgi

Să spargă sub copite gheața mată

Și timpul să-l disece... Doi chirurgi

 

Ar fi suficienţi ca să găsească

Un leac pentru secunda care-a fost

Plină de noi, era așa firească,

Și ne știau povestea pe de rost

 

Chiar îngerii cu-aripa-nfășurată

Pe fusul vieții, atingeam din zbor

O sfoar-a vremii, 'ncet ca pe-o erată,

Și-o corectam cu inima ușor.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor