- Cine-a curbat planeta asta verde

De nu mai știi ce anotimp e-afară?

Când trebuia să fie primăvară,

Magnolia din geam să mă dezmierde,

 

Plouă cu fulgi albaștri prin secară

Și-n anotimpul nostru nu mai crede

Nici liliacul alb... parcă se vede

Cerneala din condei, puțin amară,

 

Mai speră totuși să-nflorești spre seară

Cum candela de Sfânta Înviere,

Să-mi pâlpâie carminul prin artere

La fel ca pe canicula din vară.

 

- Se-anunță-ntârzieri prin gări de parcă

Am fi pierduţi pe iceberguri înalte,

Ziua de ieri şi toate celelalte

N-ar trebui nicicând să-şi mai întoarcă

 

Suflarea peste geamul tău, să-ţi lase

Flori îngheţate pe reverul mâinii,

Dar poate prima zi a săptămânii

Te va-nveli-ntr-o boare de mătase

 

Atât de caldă-ncât vei da uitării

Atingerea acelor mâini de gheaţă.

Mă mulţumesc să-ţi las de dimineaţă

Un cuib de cer sub strașina-nserării.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif 

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor