Un ecou strecurat prin zăplazul de gânduri

târăște dâra unei ierni

profilate-n armura de umbre,

răstignit ca o pasăre oarbă un vis

sângerează străpuns de-o liniște înghețată

pașii tăi incrustează stele

pe-același drum pe care Ashaverus

a rătăcit în pupila văzduhului

somnul unei ore incerte

te smulgi pe tine însuți din oglinzi

măcinate-n noaptea rostogolită pe buze

ceasurile orașului au amuțit

pierdute în amurgul arzând fantomatic

sub pleoapă lacrimi și păcate,

se insinuează surâsul figurilor de ceară

în ecuația uitării,

doar cuvinte îngenunchează

pe țărmul speranței

cerând iertare iubirii.

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor