am fugit ca la optsprezece ani

şi era aşa o muzică şi dansau perechi perechi

şi prietenele îmi ziceau uitându-se la ceasuri

stai

să guşti din tortul miresei

şi era aşa o noapte era de parcă visa într-un plic

o ultimă şansă

ce noapte

un teatru absurd

reciclându-şi spectatorii himerici murind în gesturi

intrând în scenă ca dintr-un gol

într-un alt gol

mult mai gol şi mai generos şoptind luaţi ochii ăştia

scanaţi

e tot ce am  

ştiu să scrie poezii pe asfalt fără cuvinte

ştiu să

dar nu deschideţi

niciodată nu putem fi siguri

că dincolo de uşă nu e nimeni cu o floare

Vizualizări: 204

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de silvia caloianu pe August 11, 2011 la 9:39am
:) multumesc.
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe August 10, 2011 la 11:23pm
:)  Şi-am ascultat cu plăcere, deschizând, totuşi, cu "The Black Keys"...
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe August 10, 2011 la 11:10pm

De-a râsu-plânsu:

"un teatru absurd

reciclându-şi spectatorii himerici murind în gesturi

intrând în scenă ca dintr-un gol

într-un alt gol

mult mai gol şi mai generos..."

Şi:

"dar nu deschideţi

niciodată nu putem fi siguri

că dincolo de uşă nu e nimeni cu o floare"

Ca întotdeauna, am citit cu plăcere...

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor