edenul e locul în care ne vom întîlni
luni dimineaţa la şapte
aşa am stabilit ai fost de acord să fii acolo

e luni te aştept de cîteva ore
printre ramurile copacilor privesc sorii
cum se rotesc unii împrejurul celorlalţi

iarăşi e luni aştept încă
poate data nu am stabilit-o corect
copacii sînt diferiţi de ceea ce ştiam noi

cîteva luni de luni au trecut
să aştepţi e cel mai minunat obicei de aici
sorii se opresc uneori şi te contemplă

poate nu mai vii
poate ceea ce am stabilit a fost un joc pentru tine
dacă nu mai vii eu aştept pe iarba acesta albastră

azi mi-au crescut primii muguri
şi rădăcinile mele au dat de apă curată şi rece
cum privirea pe care ţi-o uit
luni de luni

Vizualizări: 295

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Liviu-Ioan Muresan pe Septembrie 6, 2012 la 4:38pm

Nu pot decît să vă mulţumesc pentru comentarii şi aprecieri. Da, s-ar puntea comenta mult despre Eden sau Madeira.

Comentariu publicat de HALAS ELENA DORINA pe Septembrie 5, 2012 la 10:08pm

Frumos....o aşteptare  care duce spre renastere,,azi mi-au crescut primii muguri
şi rădăcinile mele au dat de apă curată şi rece"

 

Comentariu publicat de Anastasia Moldovanu pe Septembrie 5, 2012 la 9:18pm

Asteptarea nu are sfirsit

Comentariu publicat de Ottilia Ardeleanu pe Septembrie 5, 2012 la 7:21pm

uite cum poate fi descrisă veşnicia...

frumos, Liviu!

Comentariu publicat de Florina Marin pe Septembrie 5, 2012 la 6:01pm

Esenta poemului, asupra caruia am atras atentia, respectiv "prea multa  tristete" este sacrificiul facut prin incercarea vesnic nereusita de a uita "cum privirea pe care ţi-o uit  luni de luni".  Sacrificiul generator de suferinta nu este finit, si de aceea devine incompatibil cu "inspiratia"(sursa creatiei!) care duce fiinta la sublimare: "azi mi-au crescut primii muguri
şi rădăcinile mele au dat de apă curată şi rece"...

Acesta este conflictul asupra caruia ne da ocazia sa meditam poezia, meritorie in mod deosebit prin aceasta, cu trimiteri catre notiuni spirituale, nu numai feerice sau erotice. Prin urmare Edenul si vinul de Madeira devin secundare. Parerea mea!

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Septembrie 5, 2012 la 5:46pm

...................................................................

Cand ti se vor strange-n minte ganduri,

Si se vor ivi enigme sau dileme,

Te invata si coboara-n suflet ,

Ca vei gasi raspunsul la probleme.

.......................................................

fragment:

                  MANA LUZ

Comentariu publicat de Ionescu pe Septembrie 5, 2012 la 4:54pm

Lecturat cu plăcere.

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Septembrie 5, 2012 la 4:45pm

apropo de sfaturile unui coleg, Edenul e mai potrivit pentru a transmite mesajul.Madeira...cred că am băut niște vin din zonă.Edenul are chiar o nuanță ironică, ești fericit că pentru că ești trist dar și fericit pentru că iubita așteptată și nevenită din iluzie devine o zeiță a perfecțiunii- nu îmbătrânește, nu țipă, e nemuritoare prin absență.

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Septembrie 5, 2012 la 4:40pm

păcat de atâta tristețe dar e sublim transpusă în cuvinte.

foarte reușită, personală, fără exagerări în compunere.aș spune că e de o perfecțiune nepremeditată.precum copacul ce a dat de apa curată și rece asemănătoare cu privirea iubitei.

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Septembrie 4, 2012 la 12:25am

Frumos poem!... Dar trebuie să te îndrum la un  loc mai parnasian, nebănuit de prielnic  pentru o întâlnire cu Eros. Acesta  este Madeira!...Acolo unde, pe colinele vulcanice te poți pierde cu  zeița ta din  poem  printre plantațiile nesfârșite de eucalipți și de lauri, printre nesfârșitele verduri tremole și grădini absinte  cu orhideie policrome,. Meriți, acolo unde trebuiau să ajungă obligatoriu luptătorii Greciei antice pentru a li se valida gloria rărboaielor, prin a primi cununa de laur și titlul de erou al neamului...  Acolo, în cinstire, aveau prilejul a se delecta cu celebrul vin de Madeira, produsul  licoros al viilor de pe colinele calcaroase și însorite ale Madeirei... acolo, de unde ,se spune, soarele, priponindu-se mileric în lazur de vârful Pico - Ruivo  nu mai vrea să plece... Acolo unde vinul  îți creează, asemenea celui de Tokai, pe lângă pofta mare de mâncare și setea de alte pofte!...Ascultă-mă, acolo, acela, și nu altul,unde tu, numai cu ea.. poți fi uitat de clipe și de lume, este Edenul !......GAS

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor