Aseara am vizitat magazinul diavolului. Nu stiu cand sau cum am ajuns acolo. Era un mazagin de carti. Ca o librarie veche care iti dadea un sentiment ciudat de teama si amabilitate. Undeva pe o masa, erau cateva instrumente muzicale.  Am luat un corn de suflat  ce avea niste gauri asemenea unui flaut si o forma foarte ciudata. Parea un instrument foarte vechi, dintr-o lume fantastica. Ca acelea pe care le vezi in filme precum Inelul Nibelungilor. Am inceput sa cant, parca manata de un instinct ascuns. Nu am mai cantat niciodata la un instrument muzical, nici nu stiam ca pot face asta. Dar se pare ca lor le placea si ma incurajau sa cant in continuare, spunandu-mi ca nu oricine poate sa cante la instrumentul ala. Au inceput sa fie foarte amabili si imi vorbeau ca unui apropiat.  Imi era teama sa nu fac sau sa zic ceva gresit. Stiam ca imi pot face rau daca vor. Erau ca o familie. Da, o familie de demoni ce detineau un magazin de carti.

            Am rasfoit cateva carti, si am ramas uimita sa vad ca erau carti publicate de oameni pe care ii cunosc. Oameni pe care ii vad mai mereu si puteam sa jur ca nu au fler de scriitori. Cred ca eram putin geloasa pentru ca ei au fost publicati iar eu nu. Chiar daca la editura diavolului.

            Desi titlurile si copertile erau atractive, toate contineau un fel de scrieri biblice. Erau termeni religiosi dar folositi intr-un scop mai putin evlavios. Mi-a fost teama sa citesc. Pareau incantatii sau rugaciuni demonice. Le rasfoiam superficial, prefacandu-ma interesanta si incercand sa nu dau de banuit. Am dat peste o carte fara titlu, fara autor, invelita intr-o coperta roz deschis si rupta intr-un colt. Citisem un paragraf de care nu imi amintesc decat ca era ceva despre Maica Domnului. M-am speriat si am inchis brusc cartea.  Mi s-a spus ca autorul acelei cartulii roz si aparent draguta, dar cu mesaje satanice era o fetita care crescuse la casa de copii si nu avea pe nimeni, dar pe care ei au ajutat-o foarte mult. Eram foarte speriata, dar incercam sa imi pastrez calmul si sa ma port cat mai firesc. Erau ciudat de amabili cu mine.

            Ce erau toate acele carti? De ce erau scrise de persoane cunoscute? Ei stiau de existenta acelor carti? De ce erau atat de amabili cu mine? De ce aveam sentimenut ca le apartin?  

Nu imi mai amintesc daca am parasit sau nu magazinul, sau ce am facut in continuare... stiu doar ca m-am trezit confuza si cu sute de intrebari fara raspuns.

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor