De mulţi, mulţi ani cârtesc, înjur şi sudui – şi probabil nu voi conteni, cât timp voi face umbră pe acest pământ - împotriva principiului după care se conduce în totul administraţia culturală a acestei ţări. Spun a acestei ţări, pentru că celelalte nu prea mă interesează! Doar că, ele au tăiat zarzavatul pentru ciorba asta, cu societatea lor de consum – sta le-ar în gât, cu tot cu năpasta ce-o provocară! Consumatorul e stăpânul lumii – sună acest principiu. Pentru el trebuie să se facă totul! Pentru el scriem cărţi, pentru el tipărim sau postăm ziare, pentru el inventăm radio şi televiziuni, pictăm, ne ducem la teatru şi la operă. Mă rog, vorba poetului de anţărţ: Consumatorul e-n toate!
Doar că…
Doar că singurul lucru temeinic pe care l-a reuşit acest principiu a fost să deschidă larg uşile incompetenţei, fariseismului, veleitarului de duzină, curvelor, poponarilor, retardaţilor, semidocţilor, proştilor de toate culorile, rasele, sexele şi etniile. Ca să nu mai vorbesc de: escroci, farisei, hulpavi, debili mintali, analfabeţi cu diplomă, hoţi de rând, hoţi rafinaţi, hoţi în devenire, hoţi academici şi toată liota de jivine descrise minuţios atât de Pieter Bruegel, Bătrânul, cât şi de Bosch cel fără ostoire. Personal n-am nimic cu niciuna dintre categoriile descrise mai sus, dacă ele stau acasă şi nu năvălesc peste miriştea mea ca să-mi îndese pe gât lăturile dezgustătoare pe care lipesc eticheta: Aşa vrea consumatorul!.
DOMNILOR!, NU EXISTĂ MINCIUNĂ MAI MARE CA ASTA.
Doar atât pot devreme-lepădaţii!, pe care vi i-am descris mai sus. Asta e limita lor superioară. Aici sfârşeşte imaginaţia lor, ştiinţa de carte şi de meserie. Nici dacă îi storci cu teascul de vie, nu curge un picur mai mult. Şi atunci totul se pune în cârca consumatorului. Doamne!, când le văd mutrele pocite. Cum stau ele pe gânduri şi spun: Ce-am fi noi în stare să facem dacă n-ar fi consumatorul acesta atât de needucat, de mitocan, de lipsit de valori. Acum, între noi fie vorba, chiar: Ce-aţi fi voi în stare să faceţi?!?! Las la o parte obrăznicia fără de limite cu care ne jigniţi ceas de ceas, afirmând că ne sunteţi superiori! Nenorocirea e că voi chiar credeţi asta Sunteţi convinşi, vă plimbaţi pe Corso, cu piepturile bombate, pregătiţi mereu să atârnaţi tinichele, galoane, epoleţi, pompos şi savant împletite din gunoaiele de la masa noastră.
De când e lumea şi pământul, consumatorul nu vrea nimic. El are un orizont de speranţă, de aşteptare, şi nădăjduieşte că cineva va să vină, şi mereu îşi duce traiul aşteptând acel Făt-Frumos. Odată cu timpul; cu trudă, cu migala - întâlnire se produce şi consumatorul simte cu adevărat ce înseamnă mulţumirea, după puterile lui, şi mereu speră, şi mereu caută, şi mereu aşteaptă, până la ultima suflare.
Dar în unele timpuri, pentru că n-are încotro, trebuie să suporte viermuiala aceasta odioasă ce mânjeşte totul în jur şi ruinează, şi cocleşte, şi sugrumă.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ion dragos pe Ianuarie 29, 2010 la 9:23am
....consumator inseamna Bani !....toate ideile trebuie sa faca...Bani...! altfel nu sunt Bune !...acesta devine singurul criteriu de Apreciere....nu obligatoriu si de Valoare....Don Quijote n-a fost Fat Frumos....hai noroc si bani !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor