el se credea bărbat voia să îşi demonstreze încerca se raporta
şedeam pe un arbore proaspăt răpus de furtună în centrul oraşului
vin pompierii zicea e pentru că tu provoci incendii
voi semna în protocol
toate femeile sunt nişte gâsculiţe tu eşti o tragedie a creierului meu
a jurnalului acestuia portabil
se aprindea vă daţi seama eu râdeam cu toate ferestrele parlamentului
vizavi
în piaţa marii adunări naţionale nu mai erau şi alte evenimente
eram implicaţi în aceeaşi calamitate nesupuşii conjuncturii
deraiau între noi supoziţii hotarul din sârmă ghimpată anotimpurile
eu aveam pasiuni indefinibile şi el vârsta lui hristos
făcea referinţe
fabula
mă chema într-o suferinţă pentru toate femeile oraşului scria
cu pene de gâsculiţe mă blestema să îmbătrâneşti aici aşteptându-mă
doar pe mine
dacă nu vrei să mergi
eu nu voiam să îmbătrânesc de una singură dar eu ştiam
că există un altcineva

Vizualizări: 350

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Noiembrie 20, 2011 la 6:30pm

D-na Scarlet O'caterina , protestez la astuparea gurii. Respiram in spatiul unui site liber si necenzurat sper...

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Noiembrie 19, 2011 la 9:26pm

în afara poeziei care a primit aprecierile cititorilor atrag atenția unor postatori care bat câmpii în dorul lelii să se abțină din comentarii și să retragă în propriile mitocondrii.aberații mai mari ca alea cu apendicele xifoid și cele cu diferențele dintre copiii făcuți în vitro și cei  obținuți in vivo  n-am mai auzit. domnul cu precizările medicale a studiat ceva,nu știu ce anume prin corespondență dar  când primea informațiile prin computer instrumentul era virusat de extratereștri.

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Noiembrie 19, 2011 la 10:36am

eu nu cunosc oameni mari, doar copii cu fatza de batrani

 

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Noiembrie 19, 2011 la 10:33am

"toate femeile sunt nişte gâsculiţe tu eşti o tragedie a creierului meu"

Voi iesi din domeniul artistic si voi intra in cel genetic.

Daca privim genetic in interiorul nostru, in organismul uman exista mitocondriile maternale, Eve mtDNA, si paternale, Adam mtDNA, numite centralele energetice ale celulelor.

Daca analizam functionarea acestor mitocondrii prin prisma aportului informational si energetic adus trupului, vom constata diferente enorme intre copiii facuti in vitro si cei nascuti natural.

De ce?

"Furtuna din centrul orasului" a distrus, prin genetica realizata fara creier, arborele roditor, ADN-ul mitocondrial paternal, aflat numai si numai in coasta lui Adam (apendicele xifoid).

Ceea ce a unit Dumnezeu (mitocondriile paternale si maternale) omul a separat prin genetica, lasand in copiii facuti in vitro, ca mitocondriile maternale sa imbatraneasca singure.

Scuzati periplul prin genetica, dar, asa cum a spus Brancusi, "artistul face, in fond, jucarii pentru oamenii mari".

Comentariu publicat de Anastasia Moldovanu pe Noiembrie 19, 2011 la 9:21am

Reusit! Mi-a placut.

Comentariu publicat de milica furtuna pe Noiembrie 19, 2011 la 8:52am

Un poem din care transpare realismul iubirilor "urbane" , constituit  pe trairile profunde ale protagonistei , trairi neimpartasite : " sedeam pe un arbore proaspat rapus de furtuna in centrul orasului..."Din pacate promiscuitatea , interesul , lipsa de profunzime a sentimentelor  sunt tipice multora  azi: "toate femeile sunt niste gasculite / tu esti o tragedie a creierului meu " .Felicitari!

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Noiembrie 19, 2011 la 8:34am

TRIST !

Comentariu publicat de clemansa mauca pe Noiembrie 19, 2011 la 8:03am

Lumea gri, pestrita a penelor de gasca , dar si multimea "incendiatorilor" face ca  sentimentele sa deraieze catre penibil . Utopia iubirilor preacurate si preacinstite  a apus demult! Putin realism si luciditate  ...fac bine uneori!

Comentariu publicat de Serban Ecaterina pe Noiembrie 18, 2011 la 9:22pm

”Mă chema într-o suferință pentru toate femeile orașului” Iubirea cel mai frumos sentiment, poate singurul care are inclusă în el și Iertarea. Dumnezeu este Iubire! Noi oamenii încă mai avem de -lucru- la a iubi necondiționat, să nu-ți arogi sentim de proprietate asupra iubitei sau iubitului, să nu-i îngrădești libertatea...Felicitări mi-a plăcut!

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Noiembrie 18, 2011 la 9:20pm

e o chestie!!!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor