Mulţi îşi dau seama, că sunt ciudați, atunci când
sunt fericiți sau când îi încearcă acea “naturală
moarte esențială”. Ciudații au inimile zvârlite
în trecut, mereu nomade şi adiacente melancoliilor
caligrafiate de-a-ndoaselea pe retina Rh-ului grupei
sangvine, speranţele lor fiind previzibile, nerostite
şi condiţionate de claritatea inspiraţiei de moment
în care umilințele mor nedureros, cu originile uitate
în renunțări, subtil lăcrimate către iertare.
…Şi, cu toate că trezesc sentimente nedesfăcute,
brusc, toţi ceilalţi, din jurul lor, devin indiferenţi,
ştiind că doar ciudații pot rămâne întreaga noapte
pe arcă, ei sunt nemuritori în dezastre
servind impudica eternitate plini de eresuri
iar singura legătură pe care o au cu realitatea
este aceea că nu se află niciodată în apele lor.

Pe puntea epicei galere, ciudat este numai poetul
care dacă nu s-ar face dimineață s-ar îndoi
de imunitatea verbelor sale prevăzute cu vele,
spontaneitatea şi greaţa ar deveni laitmotive
pentru anticiparea dorinţelor cu caracter afectiv,
sărate, necontenit, de valurile unei mări contestate
în poeticul univers pentru imperfecţiunea oglinzii
menite să-i reamintească uscatul.

Mulţi îşi dau seama, că au de-a face cu un poet,
când îl văd umblând peste bord, însă,
nici măcar atunci, nimeni nu-i ascunde jurnalul, –
într-o totală lipsă de condescendenţă, –
de vreme ce aceasta este starea de fapt
prin care toţi ar trebui să treacă.

Tristeţea lui i-ar putea intimida pe ceilalţi
pentru că, în timp ce predică fericiri invariabile,
criptează în subiect tehnicile de diluare,
deprinse în nesomn, menite să slăbească presiunea
închipuirilor banale aflate la orizontul
singurului pastel în totalitate albastru.
De aceea, poetul ar trebui să fie reținut la țărm,
stigmatizat precum un sclav și pedepsit cu laude
conforme cu predispoziția imperfecţiunii sale.

El şi-a depăşit atribuţiunile, în mod repetat,
fiind copleşit de sublimul trăitului relativ,
de spuma metaforelor sinucigaşe,
de sensibilitatea expresiei,
el este consumat, permanent, de frumuseţea
şi iubirea ce-l înconjoară şi, dintre toți,
numai el poate sfârşi diferit dintr-un motiv
ce se poate lămuri prin uitare.

Vizualizări: 113

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Sifora Sava pe Ianuarie 28, 2014 la 1:35pm

   Da foarte bine, inspirat !  Multumesc !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor