Te sorb asemeni unui vis tăcut
Şi roua de pe buze ţi-o implor
În orice zi, de când ne-am cunoscut,
Să-mi lase timp s-o savurez uşor.

Izvor ce cântă frumuseţea eşti,
Petale vii să laşi pe unda ta
Să curgă lin când vrei s-ademeneşti
O frunză de senin într-o vâlcea.

M-ai stins întotdeauna, m-ai durut,
Am plâns cu versuri depărtarea ta
Şi mi-am dorit, mereu, înc-un sărut –


Te-am aşteptat şi-atunci când nu m-ai vrut,
Nicicând n-am încetat a fremăta,
Oricât de repede ai dispărut.

Din volumul Ceremonia Iubirii  -

Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor