EMIL CIORAN ...sau „cred în mântuirea omului”...

   „  Sunt experienţe cărora nu le mai poţi supravieţui. După ele, simţi cum orice ai face nu mai poate avea nici o semnificaţie. Căci după ce ai atins limitele vieţii, dupa ce ai trăit cu exasperare tot ceea ce oferă acele margini periculoase, gestul zilnic şi aspiraţia obişnuită îşi pierd orice farmec şi orice seducţie. ”

 


„ Gândurile cele mai adânci şi cele mai scumpe sunt acelea pentru care regretăm că n-avem lacrimi.” (Cartea amăgirilor)





„ Nu preţuiesc o carte decât prin tulburarea, prin otrava pe care-o toarnă în mine. (Caiete I. 1957-1965)





Vizualizări: 392

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Iunie 6, 2014 la 8:37am

Cioran nu ne învață nimic... a avut oroare de așa ceva... Să-l privim didacticist și retoric este ca și cum nu am da ființei noastre nimic din ceea ce a scris. Cioran doar...este...

Comentariu publicat de Terezia Filip pe Mai 27, 2014 la 9:07am

        Într-adevăr  a  atins limitele. A cugetat pe marginile prăpastiei până la care puţini filosofi au mers cu o atât de mare şi rafinată voluptate.  Tulburarea, otrava, amărăciunea, tristeţea tuturor inadecvărilor  şi ...reversul aparenţelor normalităţii, convenţionalismul steril ş.a. sunt esenţele  aserţiunilor  sale.   Cioran ne învaţă să punem sub lupă orice este unanim acceptat şi considerat  normal, orice convenţie ce falsifică sufleteşte fiinţa.  Numai o puritate excepţională, o luciditate debordantă iradiată permanent de  îndoială  pot nutri o astfel de privire analitică a/asupra lumii şi lucrurilor....

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor