stăteam pe oasele despletite ca pe aer
iluzia de forme necuvântătoare
a unei întreceri banale
leul cu ciuta furtuna în caer
de coaste amare
la fel și drumurile de pomenire
a
cerurilor neînvingătoare
pe picioarele goale a celor disperați

fuseserăm până la șoapte printre ramuri
despuiați
de fântânile sieși ca o oaste
de trubaduri împărați
de frați strânși în hamuri
de lumină
eram și stăteam cu frunzele pe degete despletite
când s-a împânzit de morminte
gândul
iar maxilarele sfinte rostogoleau peste geamuri
cuvinte reci de flamuri
goale în noapte

stăteam cum ni s-a spus cu piciorul dus
în mormânt
fără avânt de lumină pe cînd umpluți de bucuria minciunii
undeva
cineva râdea de tăcerea planetei

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor