- Desfid un anotimp și mă revolt 
Când înfloresc, obraznic, lângă tine, 
Mi-e ramul greu de flori și dezinvolt
Te-ntâmpin iar pe pragul unei rime

 

Și îndrăznesc să-i contrazic din nou 
Pe cei care-mi măsoară sentimentul. 
Poemul meu romantic e-un cadou,
Pe suflet mi-am dorit să pun accentul.

 

Am înflorit năvalnic, timpuriu, 
Sfidez zâmbind hazardul... Ce dezastru
Mi-ar demonstra că azi e prea târziu 
Să te-ntâlnesc într-un destin albastru?

 

- Îmi place când petalele-ți desfaci
Și mă cuprinzi, obraznic, în strânsoare, 
Când înflorești ca un sonet și faci
Să îmi doresc, mereu, în trup de floare

 

Să fiu captiv și dependent să fiu 
De-al tău poem cu rima ‘mperecheată, 
Să gust din tine până nu mai știu 
Ce floare ești. Să te mai sorb o dată

 

În primăvara-n care mi-ai jurat 
Că vei păși, desculță, prin poiană 
Doar să-mi arăți că ești cu-adevărat 
Balsam pe suflet, leac pentru o rană.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 55

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Aprilie 1, 2015 la 7:18am

grazie, Elisabeta...

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Martie 31, 2015 la 7:32pm

În primăvara-n care mi-ai jurat 
Că vei păși, desculță, prin poiană 
Doar să-mi arăți că ești cu-adevărat 
Balsam pe suflet, leac pentru o rană.

 Frumos!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor