Era înalt cu ochii verzi…

Se spune, ca nu e bine

Să ii crezi!?!

Ce ruşine să mai dai crezare

La asemenea vorbe goale.

Minciuna doare

Ca orice sfidare,

La adresa demnităţii umane…

De şicane

m-am săturat!

Ar fi fost bine de nu s-ar fi dus

cu picioarele spre apus

şi capul spre răsărit.

M-am umilit, m-am înjosit,

în gânduri răzvrătite,

am adormit,

scriind versuri,

orgolii sfărâmate, indecent spulberate,

pe alei pavate,

gânduri pietrificate.

 

Era înalt şi-as fi uitat,

cum arăta şi cum vorbea,

a mai rămas fotografia

rătăcita undeva…

Cu ochii verzi, ochi de tourcoise,

îl caut după-atâţia ani,

printre morminte osândite,

pe el,

pe tata…

 

Vizualizări: 43

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Iulie 21, 2017 la 3:36pm

Cu ochii verzi, ochi de tourcoise,

îl caut după-atâţia ani,

printre morminte osândite,

pe el,

pe tata…

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor