ceva se schimba

oamenii treceau cu pulovere închise

băncile erau mai scurte 

copacii se plantau cu rădacinile în sus

eu îi ajutam să înaineze

fiecare rupea câte o frunză şi mi-o intindea

îmi înfigeam dinţii în ea 

le-o înapoiam la ore exacte 

intram sub asfalt trasam linii 

bătătoream mormane de pământ

când mă întorceam era

un râset scurt.

Vizualizări: 210

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe August 31, 2013 la 9:10pm

Mulţumesc, Monica! 

Comentariu publicat de Monica Rohan pe August 31, 2013 la 7:54pm

E „atmosferă”, e stranie, un scrâșnet dureros... 

„când mă întorceam nu mai era nimeni / doar un râset scurt.”

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe August 30, 2013 la 10:56pm

Mulţumesc :)

Comentariu publicat de Mihók Tamás pe August 30, 2013 la 10:36pm

Poem oniric de o fluiditate plăcută! Felicitări! Versul meu preferat este: "băncile erau mai scurte".

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor