Ei nu îşi mai ţin pe pereţi

Trofeele de vânătoare

Acum şi le dau jos

Şi apar în spectacole groteşti

Cu ele pe faţă, cu coarne

Din apă plină cu alge şi ierburi verzi

Îşi proiectează şi o lumină pe perete

În locul unde trebuia să fie un tablou

Şi îşi pun acolo faţa în relief

Stând şi rânjind o perioadă

 

Se cred eroi şi se lasă să cadă

În dimensiuni paralele

Ca într-un puţ, îmbrăcaţi minimalist

Încearcă senzaţii tari

Până când se trezesc goi

În camere albe

Cu căşti vechi, ruseşti, pe cap

Alimentate cu oxigen

Ca să nu se mai izbească de pereţi

Ei, care aveau băi romane

Cu bolţi, marmură

Şi bare nichelate de susţinere

Acum pline de frunze uscate

 

Ei, care îşi alegeau miresele

De pe mese baroce, decorative

Întinse în rochii de dantelă

În camere roşii cu inimioare atârnate

Pe care nu le puteau vedea

Pentru că aveau faţa acoperită

Cu un văl uşor, roşu

 

Şi la un semn de origine electrică

Ele porneau o coregrafie a plăcerii

Şi erau răsplătite cu o hrană din flori galbene

Macerată între degete, în mână

Sau cu trei boabe de mazăre

Cifre-simboluri latente

Direct pe limba alungit-supusă

Care provenea doar dintr-un ochi

 

Pielea lor se confundă astăzi

Doar cu a fotoliilor roşiatice de lux

Din capul lor pare că ies ţepi ascuţiţi, negri

Şi sunt construiţi din vreo două trupuri lipite

S-au născut cu privire de gheaţă neagră

Direct din gropi de pădure

Cu câte un şarpe subţire pe umăr

 

Goi fiind, sunt doar nişte

Spinări contorsionate, ghemuite

Care-şi ţin miresele îmbrăcate în negru

În loc de boboc proaspăt

Acestea au pe faţă o pânză roşu aprins

Iar ei îşi măsoară egoul

Cu un metru de croitorie

Prins de gât, răsucit pe piept

Şi încearcă să se vadă la oglindă

Dar privirea lor nu e acolo

Ci către supuşii cu părul roşu

Cu pulpe goale şi cu mâinile

Legate în cămăşi de forţă

Care jinduiesc la umbra lor gigantică

Proiectată de un bec cu glob mic

Şi în faţa toropelii, oboselii

A patului izbăvitor

Îşi lasă corpul , din genunchi

Să cadă pe spate, făcând podul cărnii

 

Au pretenţia de la soldaţii lor

Cu casca de învingător pe cap

Să ofere cranii bine lustruite învinşilor

Să îi trateze cu căldură

Pe covoare moi

Dar legaţi la ochi, iar picioarele

Să nu şi le ocrotească de frig

Ochii să privească doar prin acvariu

Şi să fie obligaţi tot timpul

Să urmărească mişcările

Unor peştişori aurii, foarte activi

 

Ei au ajuns să fie

Doar nişte antrenori de corbi

Cu mâinile în buzunare

Cu picioarele înfipte în parchetul de cireş

Învăluiţi în fum, obişnuiţi să primească vizita vulturului

A cărui imagine o aveau tatuată şi pe stern

Pe braţe şi apoi urlau ordine

În telefonul roşu cu receptor gigant

 

Le plăcea să îşi pună supusele

Să facă dansul picioarelor, braţelor

Înveşmântate în alb, galben

Înconjurate de picături şi firicele de apă

Nu se priveau în oglindă decât ca regi

Corpul celorlalţi trebuia obligatoriu

Împărţit în două teritorii şi în plus

Să aibă pe piele trasat

O hartă tactilă cu mesaje

Şi dispoziţii la îndemână

Alte corpuri trebuiau să susţină

Trunchiul copacilor, printre ferigi şi muşchi

Căci prin ei stăpânii venerau pădurea

 

Iar cu limbile rebele erau îngăduitori

Erau doar puse în cârlig la uscat

Ca să se usuce şi în general

Era obligatoriu machiajul negru

Supuşilor li se dădea din când în când

Un cărucior de bebeluş, un ponei cu aripi

Hăţuri, o coasă mică

Li se punea pe cap mască de porc

Şi erau puşi să conducă

La cumpărături erau siliţi

Să achiziţioneze totul cu susul în jos

Erau legaţi cu hârtie igienică dură

De cărucioarele din magazine, de rafturi

Le era dat să se scalde în multă lumină

Şi să se desluşească, identifice cumva

 

Ei erau chipuri frumoase în vânt şi mare

Ocrotiţi de umbre şi oglinzi

De muritorii ghemuiţi şi goi

În camere tapetate cu tablouri de artă

Înconjuraţi de flori în culori minunate

Şi cărora li se dă de mâncare

Bucăţi de carne crudă stropită cu lămâie

Şi sunt înfăşuraţi pe braţe

Cu panglici negre dar şi roşii

Ca sângele urmelor zgâriate pe piept

Puşi să facă dansul firelor de apă

Scurse de pe pielea capetelor

Puse la duş cu creştetul în jos

Rugându-se, târându-se la ziduri

Goi, treziţi cu căldări de lapte aruncate pe ei

 

În timp ce ăia se îmbăiau

În apă cu felii de citrice colorate şi bulbi de flori

Mirosindu-şi cu nesaţ propria piele

Cearşafuri reci, curate

Ramuri cu flori albe

Crescute din braţele lucioase, negre

Muşchi încadraţi de lumină, forţă

Apă proaspătă, buze cărnoase

Cranii spălate, netede, cu caverne vii

Ale robilor cu degete răsfirate

Cuprinşi în material transparent

Uriaş, de poliester, sufocant

Închinându-se la divinitatea-lumină

Cu cruste pe piele din foiţă imitaţie de aur

Purtându-se ca păpuşile de plastic

Ţinând de mână cu dragoste

Mâini de plastic, uşoare, goale

Sărutând guri de flori

Cu capete bandajate, oarbe

Urlând, trăgând de maieuri supraelastice

Fiind siliţi să îşi înmoaie picioarele

De fiecare dată în prăjiturile desert

 

Apărând în faţa stăpânilor

Doar cu măşti zâmbitoare

Realizate schematic de părinţii fericirii

Doar cu un ciot de creion

Având trasee stabilite cu benzi galbene

De către autorităţi ca să îi ferească

De nenumărate mirese albe ale morţii

Înfăşurate în covoare, în case ascunse

 

Sculpturi de trupuri făceau ei

Serveau feţe de sclavi în boluri

Prezentau umbre muşcate până la sânge

Trupuri stropite cu vopsea albastră

Fixate pe cioturi sau pe covoraşe de nuiele

Pe care se aşează fluturi, păsări mici

Resturi de cartofi pe ziare vechi

Coji de perete coşcovit, straturi de noroi uscat

Ei crezându-se petale de trandafiri

În căzi pline de lapte

Cu aureole de neon ca sfinţii de plastic

Peşti roşii în acvarii de cristal

Balerine elastice scăldate în lumină galben-crud

Biete trupuri legate cu lanţ de gât

Cu ochii hipnotizaţi de ecranul unui televizor mic

Din ghereta de portar cu geamuri murdare

Aprizându-şi ţigara la flacăra de gaz

Imaginându-şi că din fum îşi fac aripi

Şi trec cu capul dincolo de spumă

Uitând că ceva ca o caracatiţă

S-a înfăşurat pe picioarele lor

Şi îi trage în jos ca să fie

Una cu faianţa, oglinda spartă

Frânghia, giulgiul

Apa, mereu apa, timpul...

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor