În lumina moartă de-afară
un cuc alb îşi poartă aripile mutilate ca pe-o salcie
în vînt. Cerului i-a căzut un dinte şi alţii doi
se clatină din rădăcini. E semn de moarte.
Mă tupilez după inima lui Shirley să nu mă ia frigurile.
„Cum stai?” mă întreabă după o vreme,
„E mai bine în tine decît în carul morţii”.
Shirley ca toţi cîinii vede alb-negru,
dar ochii lui au învăţat să pipăie culorile.
Îmi spune cum am pictat azi florile pe tivul singurătăţii noastre
şi-mi aduce oja de pe noptieră să ne mîzgîlim unghiile cu viaţă.
A noastră rătăceşte într-un cosmos pe care îl ştiu doar fluturii.
Stau cu Shirley pe tiv de prea mult timp ca să mai putem merge
şi fluturii uită să intre pe la noi. I-am întreba cum o mai ducem,
dacă mai suntem vii acolo unde suntem şi dacă mai e întreagă
servieta cu inimi. S-ar putea să avem nevoie de ea. Shirley e bătrîn
şi, singură, nu-mi rămîne decît să mor lîngă el.
„Cum stai?” l-am întrebat după o vreme.
„Shirley se teme de cuci”.

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor