ERATA IUBIRILOR ETERNE

 

Iubito, să punem iară de-o erată,

Să ne iubim pe otava-nsângerată,

Să-ţi şoptesc poema toată,

Să curgă stele stele-n cantată

Sub arfa blândă şi cabrată.

 

Să ne pierdem, totuşi, în erată,

Să ne devore toamna-nrourată,

Când greieri cântă-n vatră

Iubirea albastră, disperată

Şi frunza grea aristocrată….

 

Să rămâi femeia bună şi curată,

Eu, un bărbat pe calea ferată

În toamna asta birocrată,

Sub luna mare, aberantă…

 

Şi ne vom iubi şi altădată,

Simplu, aşa, ca-ntr-o erată…

 

CONSTANTIN STANCU

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor