Iubirea să strălucească precum o mie
de sori în prima dimineață a Universu
lui Iubește însă nu uita nici de vorba
lui Nietzsche Biciușca fermecată să tre
zească nu doar simțurile Să iubească
numai acela ce-i în stare să fie iubit Nu
ucideți poemul de dragoste pe care nu
l-ați recitat niciodată Va răsuna în voi ca
un clopot înnebunit de soare Ca un fir de
plumb mi-a căzut poezia în suflet Așa
aflat-am cât de adâncă-i noaptea
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor