Eroi şi anti eroi în istoria ebraică
 
 
" Un anti erou este un erou lipsit de spontaneitate şi identitate " 
Alain Robbe - Grillet 
 
 
       Raşi  (1040-1105)   
 
Rabi Shlomo Ithaki (Raşi) era comentator al Bibliei şi al Talmudului. Născut în Troyes, Franţa, şi-a făcut educaţia la Worms (scaunul său este zidit în anexa de studii a sinagogii), trece la Mainz şi revine la Troyes unde pune bazele unei academii talmudice. La 25 de ani este numit judecător, faima lui atrage studenţi care veneau să studieze cu el, unii din mari depărtări. Existenţa şi-o câştiga cultivând vii. Comentariile sale la Talmud au rămas puncte de reper valabile şi azi, ele ajută la înţelegerea textului arhaic original. Raşi evită polemica, mistica, el elucidează texul în mod literal şi raţional, folosind vastele sale cunoştinţe ale limbii ebraicie dar şi psihologia evreiască. Folosea uneori echivalentele noţiunilor în franceză, transcrise în ebraică, astfel ne putem face o idee despre cum suna franceză veche, azi dispărută. Textele lui Raşi au elucidat multe probleme încâlcite,  comentările sale la Biblie, traduse în latină în sec 13 apar în prima carte ebraică tipărită la o dată cunoscută (1375). O altă realizare majoră este comentariul la Talmud care rezolva complexitatea lui iniţială,  scris in arameică încâlcit argumentată, şi astfel inaccesibilă populaţiei largi. Raşi face din Talmudul Babilonian o lectură coherenta, unanim acceptată pe când talmudul Ierusalimului a rămas neglijat şi nestudiat. Raşi a scris şi multe "responsa"
( răspunsuri în privinţa unor legi iudaice) caracterizate de o gândire liberală şi smerenie. Cele două opere au fost apreciate de evrei care îl considerau pe Raşi o mare personalitate în cultura ebraică.
 
Aforismele lui Raşi:
 
  • Toate cele 613 porunci sunt cuprinse de Decalog
  • Orice plan făurit în grabă este nesăbuit 
  • Nu uita să întrebi dascălul care sunt argumentele şi sursele pe care se bizuie.
  • Dascălul învaţă din discuţiile elevilor săi.
  • Cel care studiază legile şi nu le poate explica este ca un coş plin cu cărţi.
  • Nu-ţi certa aproapele ca să îl faci de ruşine în public 
  • E mai bine să te supui din dragoste decât din teamă.
 
  
  NOSTRADAMUS
       1503 - 1566
 
Faimos astrolog şi profet, se trăgea dintr-o familie de evrei provensali. Tatăl, Jacob, era negustor de cereale, mama fiica unui perceptor. Provence devine teritoriu francez la 1498 iar Ludovic XII sileşte noii supuşi să aleagă între expulzare şi botez.
Familia este deci obligată să se convertească iar Nostradamus a fost crescut în credinţa catolică de cei doi bunici adepţi ai religiei iudaice. Deşi convertiţi, au fost victimele discriminărilor practicate. Tânărul  Nostradamus ar fi vrut să studieze astronomie, era fascinat de Copernic, dar părinţii conştienţi că astfel de erezie va fi pedepsită de Biserică l-au obligat să înveţe medicină pe care şi-o însuşeşte la Universitatea din Montpellier. Devine expert în ciumă  şi când capăta titlul de doctor în 1529, deschide o clinică de succes. Pierde soţia şi primul copil în 1536 când ciuma loveşte oraşul Agen unde locuiau. Vor urma ani de peregrinari în urma unei afirmaţii necugetate despre o statuie a Fecioarei, Inchiziţia îl persecuta şi Nostradamus decide să dispară călătorind prin Italia, Sicilia, Franţa ca să revină în 1547 în Provence unde va trata bolnavii de ciumă. Începe să aibe viziuni despre viitor pe care le pune în scris în volume cu titlul "Profeţiile lui Michel Nostradamus".  Prima ediţie apare la Lyon in 1555 şi conţinea trei grupuri de câte 100 catrene şi încă un grup de 53 de strofe.
Nostradamus a prezis dezastre, ca să nu fie acuzat de vrăjitorie a folosit un stil obscur, criptic şi anagrame într-o desfăşurare  temporară voit confuză. A prevăzut moartea regelui Henric II într-un turnir regal în anul1559. Acest eveniment a stabilit renumele mondial al lui Nostradamus şi a eforturilor ulterioare da ai se descifra profeţiile.
În 1564 devenise atât de vestit încât a fost numit medic consilier la curtea Regelui Carol IX, pe atunci un tânăr de 14 ani. După moartea sa, oamenii au văzut că profeţiile sale sunt corecte şi opera sa a fost tradusă în tot Occidentul. Cu toate că multe catrene sunt ambigue, unele au arătat cu claritate execuţia lui Carol I, fuga lui Ludovic XVI la Varennes şi ghilotinarea sa .
Prezice exact marele incendiu al Londrei în 1666, ascensiunea lui Napoleon, şi chiar apropierea dintre SUA şi URSS. A mai prezis apariţia unui conducător peste o Germanie mare, numit Hister, care va duce la mari vărsări de sânge, nu va respecta legile şi va asmuţi "bestiile lacome" asupra Europei .
 Iată cum prezice asaltul terorist 9/11 la New York :
 
 “În cetatea York va fi o prăbuşire mare, doi fraţi gemeni sunt sfâşiaţi de haos, în timp ce fortăreaţa cade marele lider va muri, al treilea război va începe atunci când va arde marele oraş.” 
 
      Moise de Leon (1240-1305)
 
Mare Cabalist spaniol, este autorul Zoharului (Cartea splendorii) lucrare majoră a misticii evreieşti, textul de bază al Cabalei.Nu se cunosc multe date din tinereţea lui Leon. Avea interes pentru filozofie, apoi se îndreaptă spre mistică. A petrecut mulţi ani străbătând Castilia, acolo studiază la câţiva Cabalişti ai vremii. Pe atunci se scriau lucrări mistice iudaice dar erau atribuite unor învăţaţi antici pentru a le conferi credibilitate şi valoare. Se ştie că Leon a scris şi el astfel de lucrări în anul 1286 în limba ebraică dar şi arameică, din care se cunoaşte "Midraşul ezoteric" care va deveni miezul Zoharului. Cel care a confirmat că Zoharul  a fost scris de Moise de Leon este eruditul Gershom Scholem. Leon atribuise cartea sa Rabinului
Shimon bar Yohai, fapt acceptat de mulţi cabalişti până în ziua de azi. Dar după Scholem Leon a locuit în Guadola Jara şi a rămas acolo până în 1291. Prima parte a lucrării sale era cunocută cabaliştilor. Leon continuă peregrinările ajungând la Avila, unde şi rămâne. Continuă să răspândească lucrarea sa susţinând că provine din mâna unui autor antic. Ca să dovedească spusele îl invită pe faimosul mistic
Isaak din Akko ca să studieze manuscrisul original, dar înainte de sosirea expertului
Leon moare răpus de o boală. Văduva sa a negat existenţa unui manuscris original, fapt care a întărit credinţa că Moise de Leon era autorul cărţii Zohar. 
În multe cercuri Zoharul era citit cu veneraţia cu care se citea Tora. Zoharul este un 
comentariu mistic pe marginea celor 5 cărţi ale Bibliei (este scris în arameică). Cuprinde texte teozofice, psihologie mistică, antropologie, mituri şi poezie. Este mai curând o culegere de texte, părţi mai noi fiind adăugate în sec XIV-lea textului atribuit lui Leon. Materialul este organizat ca o discuţie între doi rabini, dar apar şi figuri misterioase: " Bătrânul", "Copilul" care dezvăluie taine importante. Facerea lumii este discutată prin facerea a 10 lumi, iar problema răului este tratată a fi o realitate negativă, dar puternică. Acţiunea şi conduita omului influenţează lumea superioară, prin urmare faptele şi rugăciunile omului au semnificaţie cosmică. 
Alte lucrări ulterioare au la baza lor Zoharul, partea lui Leon este citită cu sfinţenie mai ales de evreii credincioşi din ţările musulmane.
 
5 pilde din Zohar:
 
  • Teama de Dumnezeu este poarta către credinţă.
  • Poveştile Bibliei sunt dor vestminte exterioare ale Torei şi vai de cel ce crede că ele sunt Tora însăşi.
  • Unde nu sunt copii nu poate fi fericire nici aici, nici în lumea ce va să vină.
  • Atâta vreme cât poporul lui Israel rămâne în exil, Numele Divin rămâne nedesăvârşit.
  • Iubirea fără gelozie nu-i iubire adevărată.
 

     Avicebron  

Centrul oraşului Tel Aviv este traversat de la sud spre nord de o arteră largă şi elegantă purtând un nume de mult dispărut: Ibn Gvirol, scris cu litere albe pe indicatoarele stradale albastre plasate de primărie în lungul arterei. De multe ori m-am întrebat câţi din trecători au avut curiozitatea să afle ce personaj celebru onorează primăria metropolei noastre. Răspunsul este găsit la îndemână în cărţile de istorie ale literaturii ebraice.
 
Ibn Gabirol, sau Solomon ben Yehuda Ibn Gabirol, Avicebron în latină, 
( născut în anul 1022, la Málaga, în califatul Córdoba—decedat în anul 1058 la Valencia, Spania) este unul din marii filosofi neoplatonici şi poeţi evrei ai evului mediu.  Şi-a căpătat educaţia la Saragossa frecventând cercurile de refugiaţi din Cordoba, printre discipoli şi studenţi care roiau în jurul lui Yekutiel ibn Hasan, un influent curtezan al califului. Tânărul era protejat de acest patron pe care Avicebron îl laudă în poeme admirative. Ibn Gabirol devine faimos pentru imnurile religioase scrise într-o ebraică fluentăLimba folosită în literatura Andaluziei era pe atunci araba, dar Ibn Gabirol introduce cu îndrăzneală poetica ebraică, ca o serioasă alternativă .La numai 16 ani scrie aceste rânduri faimoase:
 
…Cântul meu este coroana regilor şi mitră pe capul guvernatorilor  
Trupul meu merge peste pământ, pe când spiritul meu urcă în ceruri.
Priveşte-mă!  la 16 ani inima mea înţeleaptă e, ca a unui bărbat de 80…
 
Tânărul Ibn Gabirol face şi greşeli diplomatice: îl satirizează pe Samuel ha-Naghid, om de stat, vizir în regatul Berber al Granadei dar şi poet talentat, talmudist, strateg şi apreciat scrib de scrisori oficiale. Ibn Gabirol face câteva ajustări în favoarea vizirului, care îl acceptă în cele din urmă  la curtea sa, oferindu-i slujba de bocitor.
 Poetul era deja angajat într-o uriaşă dispută între şcoala Saragossiană şi cea din Granada. Conflictul era legat de neînţelegeri grave între lingviştii celor două şcoli pe tema gramaticii ebraice. Trecut de partea Cordobeenilor , Ibn Gabirol ofensează pe credincioşii ortodocşi, recomandându-le abstinenţa de la procreare  condamnă folosirea cuvântului neoplatonism şi abordă un stil jignitor numindu-şi oponenţii "animale". Obligat să părăsească Saragossa, scrie astfel despre circumstanţele  plecării în poemul "Cântec de luptă":
 
Stau între vicleni care prostesc inima poetului.
Unul te adapă cu veninul viperei, altul te flatează, zăpacindu-ţi capul
Altul îţi întinde o cursă zicându-ţi: "Te rog stăpâne.."
Urăsc aceşti oameni, sunt mai răi decât câinii ce păzesc oile mele.
 
 
Acest poem, ca şi altele asemănătoare, demonstrează că Ibn Gabirol, deşi un om religios, activ în sinagogi, nu era scutit de ura coreligionarilor săi din Saragossa, care îl numeau "Grecul" pentru înclinaţiile sale vădit seculare. Pe când patronat de Yekutiel, Ibn Gabirol  produce o colecţie de proverbe în limba arabă (Perle alese) şi un tratat etic (Ameliorarea calităţilor sufletului) care discută legătura  dintre simţuri şi virtuţile individului. De exemplu: mândria, modestia, imprudenţa sunt legate cu văzul, în contrast cu dragostea, ura, cruzimea sau mila care sunt bazate pe auz şi alte simţuri.  După ce Yekutiel este ucis în anul1039 într-o răscoală, Ibn Gabirol este primit ca poet la curtea lui Samuel ha-Nagid, acum conducătorul Granadei, care recunoaşte talentul şi prestigiul poetului. Pentru acesta şi fiul său Josef, Ibn Gabirol scrie poeme răsunătoare cu tente mesianice care conţin multe date biografice. Alte scrieri propun un sistem neoplatonic, ca de exemplu "Mekor haim" (Izvorul vieţii) în care poetul postulează că voinţa lui Dumnezeu leagă în lucruri materia cu forma. Semnată de Avicebron această carte are un mare răsunet printre gânditorii creştini ai secolului al XIII-lea.  Se cunosc sute de poeme pe teme sfinte dar şi multe laice. Poetul cântă dragostea, prietenia, vinul şi natura. El îşi deplânge amicii dispăruţi dar şi starea poporului evreu aflat în exil, acolo unde aşteaptă întoarcerea lui Mesia. 
Cea mai importantă operă este Keter Malhut (Coroana regală), o odă adresată Domnului care  amesteca rugăciunea cu meditaţia filosofică:
 
În faţa Ta / stau şi mă cutremur
Tainele mele toate / ochiul Tău le vede
Sfânt, în sânu-mi  
 
Din toate – poate – numai cântul  
Omului să-Ţi placă
Te laud deci cântând / cât am încă suflarea ta Dumnezeiască.
 
Ibn Gabirol este cel mai mare poet ebraic medieval.  Viaţa lui a fost nefericită si plină de amărăciune. S-a stins singur la Valencia în 1057 sau 1058. De abia în secolul XIX învăţatul francez Salomon Munk descoperă că Avicebron este nu altul decât poetul şi filosoful evreu Solomon Ibn Gabirol.
 
Adrian Grauenfels
 2013
 
 
 
 
 
 
 
 

Vizualizări: 261

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Decembrie 4, 2013 la 5:11pm

multumesc , dupa cum se vede sunt vechi ele , dar farmecul ramane...

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Decembrie 4, 2013 la 4:53pm

sper ca nu deranjez, de altfel e temporar...

Comentariu publicat de victor loghin pe Decembrie 4, 2013 la 2:43pm

Felicitari ! Vad ca n-ai odihna si bine faci !

Comentariu publicat de ilie adrian pe Decembrie 4, 2013 la 12:40pm

  Cu multa admiratie.....Felicitari,pentru tema si prezentare cat si pentru format si grafica !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor