Abia intrat în port, ”după ce toată noaptea ne-am trudit
şi n-am prins nimic”, în genunchi, am cerșit permisiunea
să părăsesc iar cheiul dâmbului izolat pentru o mică
plimbare cu barca în largul Mării Tiberiadei…
…Și, ca să nu-mi pierd demnitatea de amator tomnatic,
am întins mreje, pripoane, carmace și daldoane,
de-a latul, până ce degetele mi-au crăpat de iubire, –
n-ar fi trebuit să ies, dar nici Tu n-ar fi trebuit
să mă primești sub soarele sărăciei de Ginossar.

Dacă am făcut promisiuni? Nu-mi aduc aminte.
Ah! nu suport să mă înțep în cârligele astea…
Mare scofală, un pescar azvârlit de colo până colo,
am vrut să arăt scepticilor puterea adevărului…
…Și nu-mi pasă de afirmațiile consemnate în predici,
pe mine nu m-a speriat nici măcar faptul că s-a stins
pasărea-mortului pe insula pescarilor, din Betsaida.
Ah! îmi dau… îmi dă sângele. Să închidem fereastra!

„Mincinosule, îți ridic licența de traducător!”

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor