Eterna dăruire

[Whisperer]

Mi-e sufletul iar pustiu
Vîntului îi simt adierea
Prin toate locurile unde obișnuiam să ne intâlnim,
Să te cuprind în dragoste, să ardă astfel toată durerea.

Timpul ce ne desparte, ca o tristă vioară
Se pare că adie iar a despărțire,
A sufletului împietrire.
Pînă când oare, să ne mai doară ?
Cît vom rătăci oare, eu către cer și tu înspre al tău, interior, sine ?
Cînd vom înțelege că doar în doi ne poate fi bine ?

Eu fără tine, sunt doar un palid și pierdut vis
Însă tu fără mine, ești un fără de margini abis.

Veșnic te voi aștepta
Pînă când din rătăcire, te vei deștepta
Alchimia sufletelor o vom compune
Și din nou iubirea va răsuna în a noastră sfîntă dimensiune.

[DUNIA PALANGEANU]

Popas in "alchimia sufletelor" sensibile.Vis si abis, impreuna...Frumos spus...