Eterna prietenie ruso-americană, din lumea reală

           Azi, 13 septembrie 2017, a avut loc un nou eveniment de succes al prieteniei şi colaborării americano-ruse, lansarea unei rachete Soiuz către Staţia Spaţială Internaţională, având la bord doi astronauţi americani şi un astronaut rus. Ei au ajuns pe Staţia Spaţială Internaţională în jurul orei 5:30, ora României. Acolo s-au alăturat altor trei astronauţi, italianului Paolo Nespoli, rusului Serghei Riazanski şi americanului Randy Bresnik.
           Nimeni nu le perturbă prietenia firească, americano-rusă şi interesul comun. Era o vreme, când americanii şi ruşii jucau doar Shakespeare, Cehov, împreună. Ulterior, competiţia şi lăcomia unora, i-au îndemnat să joace nazişti vs comunişti, tot împreună. Azi, joacă ISIS vs UE şi mai sunt şi alte proiecte Harvard, în derulare, care până la urmă se vor întoarce împotriva lor, sub forma unor catastrofe naturale scăpate de sub control, că aşa funcţionează lumea pe bune.
           Deci, în timpul liber, americanii şi ruşii actori, joacă teatre de război. De ce lăcomia trebuie întotdeauna să ia aparenţa a două lăcomii, deşi în realitate e doar o singură lăcomie în substrat, ca şi regie? E foarte simplu de ce. Pentru a-şi însuti şi înmii veniturile din vânzări, pe lângă motivaţie, biletele teatrelor de război se vând şi foarte scump, la licitaţie. Ori pentru licitaţie, trebuie să existe doi sau mai mulţi competitori lacomi, bine motivaţi. Tot răul din lume, se reduce la păcatul primordial, păcatul competiţiei inventat de diavol, prin cădere. Prin competiţie, îngerul devine individ, individul devine ineligent inchipuit, deştept cel mult în imaginaţia sa izolată şi în cercul lui minuscul de admiratori, iar urmând această lege, încet-încet, devine analfabet funcţional, adică cu înaltă calificare obţinută prin muncile veşnice ale competiţiei, prin locul pe care-l ocupă în societate, face rău binelui şi bine răului. Mai departe, individul astfel format, se lipeşte firesc, exact de instituţia care i se potriveşte în continuare.
            Nu e o noutate ce spun, e suficient să pomenesc aici episodul descris în scripturi, dacă tot am pomenit de îngeri, demoni. Iisus nu numai a anticipat că unul dintre cei de la masă îl va vinde, dar a şi expus pe înţelesul tuturor, cum pot fi recunoscuţi în societate astfel de indivizi. E vorba despre posedarea demonică, ca efect al competiţiei. Acela care e în permanentă competiţie cu voi, acela care mă imită atunci când voi intinge în blid, e acela dirijat de diavol, din dimensiuni invizibile orbilor, e Iuda.
            Aşa s-a ajuns, ca o încununare a patologiei competiţiei, lăcomiei şi retardului mintal, pornind de la mici burghezi care credeau că pot mai mult decât au realizat şi care ulterior au fost sufocaţi şi îndepărtaţi de competitori şi teoreticieni mai lacomi, s-a ajuns să fie inventată specia de mamifer numit politician, cea mai păguboasă şi mai ineficientă specie din manualul de biologie. Probabil, pe lumea cealaltă, politicienii se numesc draci. Căpuşele sunt drăgălăşenii, pe lângă politicieni. Mamiferul devenit astfel politician, e acel individ bugetar analfabet funcţional, deci care nu ştie să trăiască din altceva, decât pompos din bugetul altcuiva, al statului de obicei că e sigur, chiar şi atunci când cu emfază se autointitulează politician de dreapta. Dar el e bugetar toată ziua şi se dă de gol prin comportament aberant şi iresponsabil. Care politician, are următorul job. Politicianul vinde la licitaţie bilete scumpe, propriilor alegători, pentru teatre de război regizate prost, de către indivizi diferiţi faţă de indivizii actori, actori fraieriţi şi ei în ultimă instanţă.

Vizualizări: 54

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor