Ea îl privea ca pe o minune. Probabil s-a îndrăgostit de el înainte de a-l cunoaşte, era idealul pe care şi l-ar fi dorit oricând o femeie ca ea.
- Cum de am avut eu marele noroc să te întâlnesc în această viaţă? îl întrebă ea surâzând cu neîncredere. Vei mai fi aici şi peste ani?
Se pierdu în ochii lui, ochii cei mai frumoşi, ochi ce o priveau cu tandreţe, dorinţă şi protecţie. Ştia că poate avea, în sfârşit, încredere în bărbătul de lângă ea. Îi era teamă să se încreadă în acest sentiment, dar era atat de puternic şi real.
Peste ani el era tot lângă ea, acelaşi, ba chiar mai real, mai aproape, mai iubitor şi protector. Era zeul ei, UNICUL.

Vizualizări: 112

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor