''A dracu' vârstă''. Gândul ăsta m-a lovit din plin în timp ce mergeam prin ploaia rece.
 De ce spun asta? Pentru că o simt, o simt cu toată fiinţa mea. Îmi pun tot felul de întrebări, dar parcă nu dau de nici un răspuns posibil. Am văzut în seara asta la un festival amărât tot felul de oameni, tot felul de copii, tot felul de cupluri. Înteleg pe hipioţii ăştia de liceeni că stau în iarbă şi cântă ba un hotel cişmigiu ba unu californian, mai au multe de învăţat şi multe de suspinat. Fără supărare, dar de ce mai există cupluri în ziua de azi ? Cum vă găsiţi voi în jungla asta numită viaţă? Este şi va rămâne o mare curiozitate de-a mea ce nu va dispărea prea usor.
  Să mă tot uit la luminiţe colorate ce-şi iau zborul spre cer şi până la urma aş înţelege mecanismul, dar... cum stă treaba cu relaţiile, tot nu aş pricepe. Cum mai poţi câştiga încrederea unui om? Cât timp îţi trebuie? Dar altfel stă problema. E cu un mic schepsis'.
  Cine ar mai vrea să ajungă să te cunoasca? E o cursa nebună, însă nu-mi dau bine seama care e trofeul. Oamenii încă se căsătoresc şi ăsta e un lucru al dracu' de frumos. Numai ca stai un an, doi cu un om... şi nu te mai uiţi împrejur, nu mai vezi pe nimeni, nici măcar pe tine. Pesemne ajungi să crezi că de fapt cunoşti pe acel om, mare greseală. Nimeni nu te lasă să pătrunzi... acolo. După un timp, rămâi singur şi crezi că e bine.
  Atunci te trezeşti la viaţă, la adevărata viaţă rece care te ia mereu prin surprindere. Cunoşti oameni mici care îţi vorbesc urât şi te ameninţă, oameni ce aleargă dupa un interes... cu alte cuvinte, oameni care văd prin tine şi-ţi pun o etichetă pe frunte: "TIMID". Până şi eticheta asta e interpretabilă pentru fiecare în parte. Vor să facă rău prin cuvinte şi nu numai, iar daca nu ştii cum să te aperi, te transformi şi tu într-o luminiţă plutitoare ce se stinge uşor uşor...
  Probleme şi situaţii dificile avem toţi, dar cine e de vină?
  Îmi simt sângele cald când îmi pun o astfel de întrebare. Mulţi dintre noi ne dorim să ajutăm, să sprijinim, poate chiar să iubim... Pentru ce?
  Eticheta aia tot acolo rămâne, nu are să o scoată nimeni pentru tine oricât de 'non-timid' ai fi.  Există un şarpe care umblă prin inimile lor, face rău şi provoacă lacrimi. Mă bucur că la mine nu mai are ce să provoace... poate doar o uşoară dezamăgire. Pentru mine dar şi pentru mirii fericiţi...

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor