Eu n-am avut bunic și prea mă doare.
Bunicii mei topitu-s-au mai iute
Eu nu am fost prin parcuri neștiute
Și nu m-am dat pe hinți mânat de soare.

Eu n-am avut bunic să-mi stea păvază
Pe umeri să mă poarte către mine
Și n-am crescut în brațe ca și tine
Sau cu bunici să mă adoarmă la amiază.

Eu n-am avut bunic să îmi citească
În seri cu întuneric singuratic
Eu n-am avut în mediul meu asmatic
O voce caldă-n plus să îmi vorbească.

Eu n-am avut bunic și prea mă doare
Bunicii mei s-au prăpădit mai iute
Nu m-am pierdut pe drumuri neștiute
Și n-am crescut ca toți, în basm și soare.

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Prof. Petru Gold pe Mai 10, 2011 la 11:36am

Stimate Domn Macaveiu, aceasta este o poezie care-mi vorbeste pe niste coarde foarte intime, caci nici eu nu am avut bunici,sau unchi, sau verisiri. Nu am avut nici un fel de rude. Am avut doar parinti si trei frati. Am fost sase suflete singure in lume. Stiu care e senzatia de singuratate si frustrarea acelor mici amanunte pe care le descri si care si mie mi-au fost furate.

   Frumos le-ai gandit si frumos le-ai scris. Cand mai scri ceva frumos da-mi si mie un BUZZ.

                    Cu sincera apreciere

                                                              Prof. Petru Gold

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor