motto
„Din locul unde nu existi
Tu ma privesti cu ochii tristi „
Mihai Ursachi



Dupa ce am trecut un fluviu insangerat
numit de barcagiu Danubiu ,
urc pe colina,
ajung in poiana pe care am gasit-o din mers, fluierand.
Suflu cu cruzime puful unei papadii.
Vantul duce suflarea mea pana departe in vale.
Vad desenat pe pamant ceva ce pare a fi un hexagon.
Dintr-o data te vad intreg langa mine, nu stiu cand ai venit.
Imi spui ca pe locul acela marcat se va ridica un esafod,
ca razboiul nu s-a terminat,
ca cineva anume va trebui sa urce treptele
pentru ultima data, legat, cu mainile la spate
si ca ar putea fi unul dintre noi.
In curand locul se va umple de lume
soldati in uniforme, sateni, raniti,
linia frontului va trece prin apropiere.

Suntem in secolul XXI , imi spun in gand,
lumea asta nici nu mai exista,
eu nici nu traiam pe atunci,
a urmat al doilea razboi mondial,
apoi ne-am pregatit pentru al treilea,
tu nu esti aevea, nici nu m-ai strigat,
momentul acesta e trait de altcineva,
eu n-am amintiri din Hexagonerie.

Vizualizări: 106

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasile Gogea pe August 19, 2011 la 6:08pm
Eu spun un DA,  acestui frumos  "Eu nu"!
Comentariu publicat de Coroian (Gainaru) Alina Dana pe August 19, 2011 la 5:42pm

Grozava traire, grozave imagini, grozave potriviri de cuvinte.

 

PS> Mmmm..."grozav" e un cuvant oarecum ciudat al limbii romane, totusi l-am ales intentionat, este desigur in sens apreciativ dar parca chiar si in sens apreciativ pastreaza urma unei ...grozavii. 

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Noiembrie 27, 2010 la 2:49pm
O incursiune în Hexagonerie - istoria tributară atâtor barbare înfruntări, dictate de raţiuni potrivnice omului şi binelui social, născocite de minţi perverse.
Eul răzvrătindu-se, refuzând să se lase contaminat : " tu nu eşti aevea, nici nu m-ai strigat, / momentul acesta e trait de altcineva, / eu n-am amintiri din Hexagonerie."
Remarcabil redată opoziţia dintre Eul, dotat cu instinctul sănătos al vieţii ( " ajung în poiana pe care am găsit-o din mers, fluierând. / Suflu cu cruzime puful unei păpădii. / Vântul duce suflarea mea până departe în vale. " ) şi lumea "geometrizată" de falsele valori ale unei civilizaţii capabile oricând de autodistrugere.
Pe de altă parte, prezenţa acelui " tu " îmi pare a sugera legătura vie cu Eul colectiv.
Comentariu publicat de Vasile Gogea pe Noiembrie 27, 2010 la 2:38pm
Foarte frumos, Rodica!
Comentariu publicat de Ion Burhan pe Noiembrie 27, 2010 la 6:29am
O superbă orchestraţie a imaginarului colectiv trans-danubian sângeros, cu vechi spaime bântuind încă libere , tratate estetizant de Eu-ul profund, Eu nu-ul, care nu crede în lumea iluzorie şi drame.De aici şi pseudocruzimea de-a sufla în păpădii. O meditaţie neostentativă şi ludică asupra deraierii istoriei. O lume copleşită de simboluri inflexibile, colţuroase.
Remarcabil, de fiecare dată, abilitatea artistică de-a reda tablori şi scene ca şi cum ar fi accesate direct din arhiva timpului sau restaurate recent.
Mulţumim şi pentru superbul citat din Ursachi.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor