Eu nu am timp

 

să mor pe străzile iubirii

Mă transform într-o dorinţă

Într-o pasăre Phoenix

Să răsar din pământ sterp

Copac uriaş înfipt cu crengile-n albastru

Firicel de iarbă udat de lacrimi

n-am cui să-i spun despre durerea morţii

pe cine să-ntreb când rătăcesc

labirint supus voinţei de-nălţare

cunosc ploile risipite-n pământ

rădăcini păstrate-n adâncuri

în aparenţă mă iubeşti

sunt un bob de grâu încolţit

suliţă înfiptă-n scoarţa trăirii

povară-i despărţirea

udată cu alinarea unei lacrimi

coborâtă din imensitatea fără de timp

a reîntoarceri-n neplâns.

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Septembrie 26, 2014 la 5:34pm

semn de admiraţie

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor