Mă lasă toamnei, frunzelor răzlețe,

Ciulinilor pribegi de pe câmpie...

Așa cum sunt, nu pot decât noblețe

Să-ți dărui, când îți scriu o poezie.

 

De-i neagră marea nu pot s-o fac verde -

Orice cuvânt îmi sună ca metalul -

Iar dacă te visez nu ai ce pierde;

Prin mine, nu prin tine, trece valul.

 

Și dacă-n vis eu mi te culc pe umăr,

Dacă-ți adulmec în neștire sânul,

Dacă-n săruturi degetele-ți număr...

Al meu și nu al tău, să fie chinul.

 

Să cadă stele! Să danseze goală

Noaptea-n perdeaua albă fluturândă,

Că nu mai știu dacă ce simt e boală

Sau e iubirea alergând flămândă.

 

Din volumul Ceremonia Iubirii  -

Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor