A fost un vis, urmat

de-o sfântă nebunie.

Te căutam în beznă, eu singur

 vinovat

că n-am văzut lumina

ce se înălța din tine,

din trupul tău, de dragoste

 împovărat.

 

Ostenit  de cale

și beat de amăgire,

simt cum tresare viața,

cum se desprind

din mine,

chemările-ți suave

ce le-am strivit, în joacă;

astăzi, nu-i nimeni

 să-mi aline

lacrima din umbră, truda aspră

 a zilei

și sufletul pustiu...

 

A fost o nebunie,

o dragoste adâncă și duioasă.

Curgea în preajma mea,

 ca o cascadă,

și-n vraja ei m-am oglindit

 o seară;

spuneam atunci: ”pe veci!”-

dar zorii m-au găsit

veghind o altă floare,

crezând că-n taina ei, e râsul tău

 cuminte

și odihna mea...

 

... eu singur vinovat

că nu e nimeni să-mi vegheze ”noaptea de beție”

și nesomn...

 

14 mai 2016

Vizualizări: 115

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor