Eu sunt precum copacul ce tace și ascultă 
 cum vântul i se frânge în ramurile-i groase
 când primenit de muguri în primăveri exultă
 ori dezbrăcat de frunze în iernile geroase. 
   
 Brodat-am crinolină de vremi năbădăioase
 să-mi scuture pocalul de vină și de hapuri
 cei ce rămân în urmă, cu firi neîndoioase
 sfărâme clipa strâmbă în piua altor veacuri.
 
 Mă reazem de pilonii ticsiți cu flori și piatră,
 din bob de iasomie aprind făclii pe frunte
 doar șoimii să-mi descânte în  întomnata vatră 
 de mâini divine prinsa în pletele cărunte.
 
 Nu te mai frânge dragă, credința e în tine,
 te vei căi amarnic când timpul îți va trece
 că ești precum copacul adăpostind jivine
 ce-ți vor lăsa  în criptă o pelerină rece.

19-11-2015

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor