Eugène Atget
1857-1927

Un Poet al vieţii Pariziene



Viaţa lui Eugène Atget este practic necunoscută. Foarte puţine documente şi o mână de legende oferă un vag portret al artistului: Născut lângă Bordeaux în 1857, a fost marinar în tinereţe, apoi actor cu succese minore, iar la 40 de ani părăseşte scena ca să devină fotograf , muncă în care se va distinge pentru tot restul vieţii sale. Cei 30 de ani care au urmat sunt dedicaţi muncii în ritm calm şi discret. Pentru epoca sa părea a fii un simplu fotograf comercial. Nu făcea progrese, nu inventa nimic ba chiar rămânea fidel unor tehnici învechite care cu timpul au devenit total anacronice. Nu s-a ocupat cu experimente, nici cu teoria luminii sau a compoziţiei. Nu a aderat la vreo mişcare sau la un curent artistic. Şi totuşi fotografiile lui se disting prin extrema lor calitate, puritate şi intensitate neîntrecută. Avea simpatie pentru muncitori şi îl îngrijora viaţa ameninţată de modernizare, de marile magazine şi imperiile economice. Puţin cunoscut, se întreţinea vânzând fotografii la preţ de nimic.


Lucra mult în Montparnasse şi împrejurimi. Vindea fotografii pictorilor care le foloseau ca baza unor picturi de peisaje urbane. Devine excentric şi  la 50 de ani se apucă de o dietă austeră bazată numai pe lapte, pâine şi zahăr. Munca lui Atget este unică, privită din două aspecte.  El a creat un catalog vizual al culturii franceze aşa cum clocotea ea în Paris şi suburbiile sale  în primul sfert de secol XX. 
În al doilea rând Atget a pus bazele unei fotografii autoritare şi de mare calitate, ramând un reper de referinţă care este luat în consideraţie de fotografia modernă, sofisticată şi ultra tehnologică cum este azi. Pe când alţi fotografi erau obsedaţi de a documenta o realitate specifică, sau în a exploata sensibilitatea unor indivizi, Atget a depăşit ambele vederi punându-se pe sine în procesul de a înţelege şi interpreta vizual lumea urbană  complexă şi tradiţiile sale. Prin acest concept Atget ne oferă o fotografie simplă dar plină de seducţie, de reticenţă, densă cu experienţe şi situaţii, cu adevăr. 


Folosea o cameră de luat vederi de format mare 18x24 cm, imaginile erau expuse pe sticlă acoperită cu emulsie uscată. Peste 10000 de imagini rămase ne arată Parisul, Sena, străzi strâmte, vitrine, curţi interioare, case vechi sau palate care au fost ulterior demolate, poduri şi cheiuri, sau parcurile Versailului şi gardinile din Saint-Cloud.

Mai găsim o pleiadă de portrete, oameni fără adăpost, prostituate, cerşetori, mici comercianţi, sau scene de bâlci şi din parcurile de amuzament.  O caracteristică specială fotografiei lui se datorează timpului lung de expunere care conferă imaginilor calitatea desenului, cu unghiuri largi care subliniază spaţiul şi ambianţa mai mult decât textura suprafeţelor. Era nevoit să evite mişcarea, lua pozele foarte devreme când încă nu era trafic sau pietoni în jur. Multe poze emană mister, melancolie, singurătate dar şi armonia oraşului. De multe ori artistul spunea:  " Am făcut dreptate marelui oraş care este Parisul". Atget a influenţat pe alţi artişti ce de exemplu pe Man Ray, Derain, Matisse, Picasso . După moartea sa în 1927 asistenta lui Ray Man, Berenice Abbott, cumpăra arhiva sa şi o face publică. Vor trece 40 de ani până în anul 1968 când  MOMA va produce o serie de expoziţii în urma cărora Eugène Atget este în sfârşit declarat membru în Panteonul Maeştrilor Fotografiei. 



** 
    
Adrian Grauenfels 
2012

Vizualizări: 689

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Ianuarie 5, 2013 la 5:32pm

Mi se pare miraculos sa fiu citit dupa un an de la publicare. Multumesc de trecere Mariana .

Comentariu publicat de Mariana Cristescu pe Ianuarie 5, 2013 la 5:24pm

semnatarului / am dorit sa scriu. Scuze pentru tastatura si pentru lipsa diacriticelor!

Comentariu publicat de Mariana Cristescu pe Ianuarie 5, 2013 la 5:23pm

Fermecatoare, ca de obicei, eruditia si discursul senatarului acestor atat de interesante eseuri. Multumesc.

Comentariu publicat de Moroz Cristian pe Ianuarie 4, 2012 la 11:04pm

Multumiri de prezentare, pentru cei care au cerut mai multe fotografii de vazut, vizitati link-urile de mai jos:

http://www.foto-magazin.ro/despre-fotografie_open.php?art=ftm20/arc...

http://www.atgetphotography.com/The-Photographers/Eugene-Atget.html

Cu respect,

C M

Comentariu publicat de iulia ralia pe Ianuarie 4, 2012 la 7:14pm

Adrian, esti cineva care da calitate retelei literare prin astfel de prezentari, ce inseamna bogatie culturala...!

 /poate ca ar trebui sa indici sursele de inspiratie, eu sunt sigura ca materialul prezentat e trecut prin viziunea proprie /

Comentariu publicat de TIMERMAN DUMITRU pe Ianuarie 3, 2012 la 1:20am

Unii dintre noi, prin creatiile lor, se afla in fata cu 20/30...de ani,poate chiar mai mult, fata de vremurile in care traiesc...Un singur exemplu este elocvent: Michelangelo...iar de pe la noi...Brancusi, Caragiale...si altii...Fotografiile lui Eugene...erau considerate probabil prea comune la vremea respectiva...dar, dupa schimbarile urbane, acestea au devenit motive pentru nostalgie...Eugene a stiut sa surprinda ceea ce era sugestiv si de referinta din urbea pariziana, dar a observat si contrastele...avem, ca exemplu, fotografia in care se vede autoturismul acela modern si cladirile vechi...

Comentariu publicat de Anastasia Moldovanu pe Ianuarie 2, 2012 la 6:58pm

Interesant, foto. sunt unice, doar vorbesc despre marele oras. Pe baza lor putem sa constituim vizual istoria Parisului intr-un fragnent anumit de timp.  

Comentariu publicat de HUSZAR IOAN pe Ianuarie 2, 2012 la 5:45pm

Este , nu spun, un mare fotograf, dar parca mie imi place mai mult si ii dau mai multe credite pictorului si fotografului de razboi al sec.XIX, romanul Carol Popp de Szathmari.

Apropo . Pe cand o postare si a unui asemenea documentar ?

Pana atunci raman cu recunostinta ca l-am putut cunoaste si pe acest francez cuminte si harnic, Eugene Atget.

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Ianuarie 2, 2012 la 5:41pm

Felicia , acum cateva zile am incercat sa procur film color 36 mm. S-au uitat ciudat la mine , toata lumea foloseste camere digitale...

Comentariu publicat de TIMARIU FELICIA pe Ianuarie 2, 2012 la 4:11pm

Consta  cu  plàcere cà multi  tineri fotografi - amatori parisieni  si provinciali  folosesc arhaicele aparate photo cu  acelas interes si obiectiv avut  de Eugéne  ATGET

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor