să plecăm undeva 
departe de cioburile orașului 
de clădirile ruinate peste oameni 
să evadăm din acest infern de beton 
vom urma zborul fluturilor de mătase spre lumină

acum când toamna se-ntinde ca umbra zeppelinelor 
peste sufletele noastre 
să ascultăm glasul iubirii pus pe repeat 
vom uita cum viața din noi se scurge prin arterele unei lumi bizare 
sau se topește ca un ecou prin tavernele acestui univers care nu ne reprezintă
între două bătăi de inimă vom învăța să ascultăm liniștea sângelui 
liniștea vieții din noi

dar înainte de toate Eve 
te rog 
cu zâmbetul tău 
alungă-mi demonii dincolo de orizonturi 
strânge-mă în brațe să-ți simt trupul fierbinte cum îmi dezgheață inima 
și te mai rog 
nu plânge niciodată Eve 
cad frunze în Eden atunci când o faci 
toamna se-ntinde ca o molimă în sufletul îngerilor 
le moare zborul în clepsidră 
cad boabe de nisip pe țărmul pașilor tăi grăbiți

doar zâmbește 
această toamnă îți aparține 
fii îngerul ei rebel 

Vizualizări: 71

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Noiembrie 23, 2014 la 4:57pm

cu cat mai multi ingeri, cu atat mai bine, Dominique.

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Noiembrie 23, 2014 la 4:56pm

va multumesc pentru lectura!

Comentariu publicat de Maria Vo pe Noiembrie 23, 2014 la 2:49pm

prea multă gingășie pentru un bărbat!

prea frumos, prea ca în poezie

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Noiembrie 23, 2014 la 11:30am

Cam mulți îngeri... :)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor