Printre cetăți medievale,

Situate-n munți sau vale,

Ne-am plimbat ca gură cască,

Peisajul,  ne-a lăsat mască.

 

Printre clădiri, aproape antice, nemțești,

Monumente îngrijite, cum nu vezi în București,

Ne-am minunat căci astă țară,

Pe alocuri, a rămas cea de-odinioară.

 

În Brasov, am văzut străzi înguste,

Late și curate,

Monumente și clădiri, certificate,

Tâmpa-i cea care-l susține,

Lângă ea, orașului îi stă bine.

 

Și-apoi urcând la pas, spre poieniță,

Ținând de mână, a mea domniță,

Ne-am bucurat de un mirific peisaj,

Greierii  cântând, ne transmiteau un mesaj.

 

Mergând pe munte, prin pădure,

Culegând frumoase flori, gustoase mure,

Ne-am alergat printre copaci,

Am cântat și am dansat, puțin stângaci.

 

Am străbătut valea-n lung și lat,

Gustând și respirând, aerul curat,

Intimitatea pădurii am violat,

Căci pe acolo, poate, nimeni nu a mai umblat.

 

Ne-am odihnit apoi, pe iarba arsă,

Sub urletul pădurii, și a noptii ce se lasă,

Privind plăcut impresionat contrastul,

Iarba galbenă, pădurea verde, ceru-albastru,

Mă simțeam ca un tânăr vechi, sihastru.

 

Când a venit ora 4, de plecat,

Muntele, cu suflet cald, l-am sărutat,

Spinarea sa, am mângâiat,

Pădurile răcoroase, călduros le-am îmbrătișat,

Pe toți acești prieteni, la noi, în București, i-am invitat…

 

21 septembrie 2011 – Chircu Cristian-Vivian

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor