- Iubita mea, am fost o vreme trist,
Am plâns în palma vieții în neștire,
Dar mi-ai zâmbit și când mi-ai spus: “iubire”,
Am regăsit un țel, acum exist,

Mă-nchin la tine, ca la o icoană,
Minunea mea în strai de sărbătoare
Că mi-ai întins petala salvatoare,
Iar versul tău pe frunte mi-e coroană.

Mă simt o ploaie care te sărută
Pe umărul crescut printre tristeți,
Rămâi cu mine, vreau să mă înveți
Să construiesc iubirii o redută.

- Au fost atâtea nopţi în care visul
Zăcea pe pleoapa unui alt poem,
Când întunericul domnea suprem
Şi fără de sfârşit părea abisul.

Priveam spre orizont ştiind că eşti
Acolo, undeva, pe geana zării
Şi ai să vii la marginea-nserării
Despre iubirea mea să-mi aduci veşti.

Purtând pe frunte-o stea de ametist
Păşeai pe drumul meu fără să ştii,
Un vers, sărutul primei poezii
M-au readus la viaţă, azi exist.

Ioan Grigoraș & Lili Trif

http://www.youtube.com/watch?v=LD5WLQn1Yp4

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Aprilie 14, 2013 la 1:47pm
...grazie, Albatros...
Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Aprilie 14, 2013 la 1:46pm
...mulțumiri, Mara...
Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Aprilie 14, 2013 la 1:46pm
...reverență, Dora...
Comentariu publicat de Maria Vo pe Aprilie 13, 2013 la 1:53pm

 felicitări pentru o așa frumoasă existență, dragilor!...

Comentariu publicat de Dora Petre pe Aprilie 13, 2013 la 8:49am

Pentru mine existenta ta e o mare bucurie...

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor