Stefano Elio D'Anna

Stefano Elio D’Anna – Scoala Zeilor 

 9. „Fă doar ceea ce-ţi place!”

„Munca reprezintă răsfrângerea unei psihologii imature.”

Rolul pe care un om îl ocupă în lume este cel mai evident simptom de nedesăvârşire, cea mai simplă cale de întoarcere la miezul tuturor bolilor lui.

„Poţi face numai ceea ce eşti. Când acest lucru îţi este clar şi îţi intră în sânge, vei şti cum să descoperi cauza.” Să te schimbi, înseamnă să intervii în orice clipă în modul tău de a simţi, aducând lumină în viaţa ta. Cu cât te cunoşti mai bine, cu atât mai elevate vor fi rolurile tale. Cu cât vei fi mai responsabil, cu atât mai puţin vei fi dependent. Acest lucru îţi permite să înlături suferinţa inerentă din fiecare rol şi să transformi sudoarea muncii în vis.


„Munca va fi sublimată, până când va dispărea din activităţile umane.”


De milenii întregi munca este reflectarea unui blestem… efectul căderii. Prin studierea şi observarea sinelui, omul reduce distanţa dintre el şi lumea pe care a proiectat-o şi, implicit, vindecă nedesăvârşirea stărilor fiinţei lui şi, ca urmare, a realităţii lui.
  Visătorul mi-a explicat că, de-a lungul timpului, în toate culturile, munca a fost percepută drept un efort, până când a devenit sinonimă constrângerii şi strădaniei. În limba acelor civilizaţii antice, definiţiile biblice ale durerii, ce caracterizau munca omului şi travaliul femeii la naştere, se împleteau şi îşi dezvăluiau originea comună. În accepţiunea termenului franţuzesc „travail” şi în anglo-saxonul „labour” era ascuns şi inclus, pentru totdeauna, un singur înţeles. La fel se întâmplă şi în spaniolă. La fel şi în dialectele antice, care sunt moştenitoarele directe şi continuatoarele invizibile ale viziunii greceşti.
„E vremea să transformăm munca în vis!” , a anunţat Visătorul, cu putere. Cuvintele Lui răsunau ca un strigăt de război, gata să înalţe sufletele şi să adune armate nesfârşite subdrapelul aceleiaşi cruciade.


„Folosiţi-vă toată puterea, timpul, energia şi tot ce aveţi la îndemână, pentru a concretiza ceea ce vă doriţi cu adevărat!”


Discursul Visătorului era îndreptat spre o audienţă planetară, către milioane de oameni care, asemenea mie, uitaseră zborul magic, visul.


„Arta de a visa, înseamnă să-ţi iubeşti sinele” , mi-a spus El, „Însă durează ani buni de autoobservare şi atenţie, pentru a-ţi redescoperi voinţa şi a-ţi redobândi integritatea pierdută.”

 A mai afirmat că tinerilor le este mai uşor să redescopere ceea ce îşi doresc cu adevărat. Voinţa, visul tinerilor nu sunt pe deplin îngropate.


„O şcoală adevărată înlătură toate obstacolele din calea visului. În loc să impună falsitatea şi concepte nefolositoare, o şcoală adevărată îi eliberează pe tineri de temeri, superstiţii şi de somnul hipnotic care îi izolează în ghetoul periferic al umanităţii dependente.”


Tatăl meu, în felul lui, încercase să mă încredinţeze unei şcoli care să-mi hrănească fiinţa, după ce analizase toate instituţiile religioase. Însă barnabiţii, pe acea vreme deja încarceraţi în povestea despre lume, încetaseră să mai pregătească oameni responsabili, o elită conducătoare. Până şi ei uitaseră.


„Cei ce iubesc ceea ce fac, nu sunt dependenţi. Cei ce iubesc, nu au timp de vândut. Numai cei ce nu iubesc pot fi recrutaţi şi plătiţi. Cel ce iubeşte este nepreţuit.”


„Printre marile iluzii ale celor ce muncesc” , a spus El „se numără şi aceea că primesc o retribuţie. De fapt, ceea ce este considerat a fi răsplată, plată sau salariu, reprezintă doar o compensaţie parţială şi modestă, pentru pagubele induse de condiţia de dependenţă.”


Acea definiţie, pe care am subliniat-o de mai multe ori în carneţelul meu, se situa la ani-lumină distanţă de tot ceea ce eram obişnuiţi să credem şi să gândim. Durerea „benefică” a unei răni ce se vindecă este însoţită de conştientizarea acelei decăderi morale şi fizice pe care oamenii o îndură sau pe care şi-o produc atunci când muncesc fără creativitate, fără dragoste, în medii poluate psihologic.


În alcătuirea ei, viziunea Visătorului anticipa înălţarea unei omeniri mult mai fericite, eliberate şi responsabile, descătuşată de dependenţă şi devotată doar activităţilor pe care le iubea. El a prezis că această înălţare va fi însoţită, inevitabil, de o economie mai profitabilă, de o reducere persistentă şi progresivă a efortului, a muncii trudnice şi de un declin al educaţiei tradiţionale.
  Economia nu se bazează pe muncă, ci doar pe fericire. Fericirea înseamnă economie. Şcolile vechii omeniri se clădesc tocmai pe conceptul opus. Ele sunt mugurii unei atitudini psihice, ai unei întregi civilizaţii care încă receptează munca drept o caznă, o pedeapsă şi ai unei societăţi care pe vremuri folosea sclavii şi astăzi trebuie să educe o armată de rataţi, oameni capabili să accepte durerea insuportabilă a dependenţei.


„La vârsta de şapte ani, spartanii nu mai depindeau şi erau educaţi într-o şcoală a curajului, unde deveneau războinici invincibili şi geniali, eroi, în timp ce astăzi, la aceeaşi vârstă, copiii sunt integraţi în armata tristă a adulţilor. Transformarea lor este lesne de observat. Bucuria jocului, emoţiile frenetice, entuziasmul, adaptabilitatea, curajul sunt tot mai des înlocuite cu inocularea unei emoţii aparent umane: invidie, gelozie, ranchiună, anxietate, teamă şi cu dobândirea unor obiceiuri nesănătoase, autocompătimirea, vorbăria, disimularea şi minciuna, împreună cu imitarea acelor grimase care sunt măştile degradării lor. Încarcerarea libertăţii copiilor, frângerea aripilor visului lor sunt acte imorale, pe care umanitatea în stadiul actual este neputincioasă să le perceapă, pe care însă le plăteşte cu miile de boli sociale care o năpădesc şi cu o economie întemeiată pe dezastre.”
Pauza care a urmat a fost excesiv de lungă. Imensul Huangpu fusese absorbit de negura nopţii şi numai traficul maritim, încă aglomerat la acea oră, cu faruri mişcându-se înainte şi înapoi, ne îngăduia să-i ghicim prezenţa. Sub un felinar de pe malul Bundului mi-am răsfoit notiţele cu această lecţie de neuitat şi am notat toate cuvintele de încheiere.

„Ca şi o zdruncinătură a trenului, cu care te obişnuieşti la un moment dat, durerea dependenţei devenea o parte a existenţei noastre, o constantă firească şi, în mod absurd, o prezenţă plăcută în viaţa noastră. Abandonarea ei ar fi fost, pentru un adult, o acţiune imposibilă.” 
Linkul este acesta:
 http://portalspiritual.com/lectura-zilei/8-9-fa-doar-ceea-ce-ti-pl...

vezi si

Energia magnetica sau feminina
 
UN BĂTRÂN CĂTRE FIUL SĂU
                                            Magda Isanos
Te rog, nu-ţi fie silă, că tremurându-mi mâna,
Când vreau să mă hrănesc, mă murdăresc pe faţă.
…Când erai mic, cu ea, eu te ştergeam întruna,
Şi îţi dădeam, băiete, ca să mănânci dulceaţă…

Când tot repet o frază, nu te-amărî pe mine
Că-ndrug aceleaşi vorbe, până ce oboseşti.
…Când erai mic, copile, eu gânguream cu tine,
Şi repetam cuvinte, să-nveţi ca să vorbeşti…

Ştiu că te enervezi, când mergem la plimbare,
Iar paşii mei greoi mă tin, pierdut,în urmă.
…Când erai mic, băiete, te căram în spinare,
Şi nu ştiam, atunci, că trupul meu se curmă…

Ştiu că nu mă suporţi, să am faţa nerasă,
Să fiu mai ponosit, cu părul ca o claie.
…Când erai mic, copile, şi-acuma mă apasă,
Trezeai tot universul ca să nu intri-n baie…

Ştiu că îţi tulbur somnul, durerile mă seacă,
Şi tot mai grea îmi pare, acuma, bătrâneţea.
…Când erai mic, băiete , dormeam pe la prisacă,
Că-n ţipetele tale, trecură-mi tinereţea..

Mă iartă, tu, copile, că azi îţi sunt povară,
Că nu mai am putere… hai, mergi şi te-odihneşte,
....Şi să nu uiţi, băiete… îţi spun a mia oară:
Că tot ce este viaţă, se trece, îmbătrâneşte !

Vizualizări: 690

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Februarie 11, 2015 la 11:22am

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler...

" - Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?Dumnezeu mi-a raspuns:- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.Apoi am întrebat:- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai?- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:-

                                              Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna."

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Februarie 11, 2015 la 11:21am

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Februarie 11, 2015 la 8:33am

Prof. dr. Iamandescu: „Pe muzică barocă, neuronii capătă un ritm specific geniilor“

Preferinta pentru muzica de calitate nu tine cont doar de educatie, ci mai ales de inteligenta, iar ascultarea muzicii are aproape numai efecte benefice. Profesorul Iamandescu a realizat primele studii de muzicoterapie din Romania, in cadrul catedrei de Psihologie Medicala si Psihosomatica a UMF „Carol Davila“ din Bucuresti.

Este adevarat ca muzica ne poate face sa simtim mai putin durerea?

Muzica joaca un rol mult mai important decat am putea crede. in Antichitate se mergea chiar pana la folosirea flautului in dreptul zonei afectate de lumbago. Dincolo de asta, muzica si-a dovedit posibilitati terapeutice in plan psihologic si somatic. De exemplu, efectul antalgic, de combatere a durerii, a fost evidentiat intr-un mod spectaculos la femeile care faceau chiuretaj uterin. Cele care au ascultat numai muzica au simtit mai putin durerea decat cele care au luat calmante. Muzica se utilizeaza foarte mult in ginecologie, acum si in chirurgie.

Ati studiat efectele muzicii asupra organismului si ati scris un tratat de muzicoterapie in acest sens.

Am scris primul tratat de muzicoterapie receptiva, iar peste o saptamana-doua va aparea o noua editie a acestui tratat, care a fost imbunatatit prin contributia a noua personalitati din domeniul muzicoterapiei internationale. Aceste personalitati m-au ajutat sa largesc cadrul acestei abordari si sa incerc sa introduc muzicoterapia la noi in tara ca specialitate muzicala, lucru care este pe cale sa se realizeze si cu ajutorul cadrelor didactice de la Universitatea de Muzica din Bucuresti si al mai multor psihologi. Numai ca este un domeniu foarte pretentios, care cere cel putin trei ani de formare si acum este o tatonare in aceasta directie. Cartea despre care va vorbesc se adreseaza in primul rand melomanilor.

Este eficienta orice melodie care ne place sau gusturile se discuta?

Orice muzica este eficienta, in mod sigur, dar s-a dovedit ca piesele din repertoriul clasic si romantic activeaza cel mai mult creierul. Chiar daca exista asa-numita muzica preferata (unul vrea romante, unul vrea rock), exista tomografia cu emisie de pozitroni care arata cum muzica lui Mozart activeaza 99%-100% din scoarta cerebrala. Si, in general, muzica simfonica si de camera activeaza creierul in proportie de 90%, spre deosebire de muzica usoara sau tangoul, de exemplu, care activeaza creierul in proportie de 50%.
Mai mult, nicio muzica nu poate depasi pragul pe care il atinge muzica baroca, de exemplu, ale carei unde sonore au frecvente care se inscriu in zona de activare optima a activitatii cerebrale. Daca ascultam muzica baroca, neuronii capata un ritm de activitate ciclica intre 8 si 12 cicli pe secunda, ceea ce se intampla numai in cazul geniilor! Numai ca geniile il au permanent, in vreme ce omul care asculta muzica il are doar cat asculta muzica, dar este suficient, pentru ca imbunatateste memoria.

Inseamna ca ar trebui sa ascultam muzica in timp ce invatam?

Da, muzica in stil baroc in special, adica Bach, Telemann, Handel. O doctoranda a mea, psihologul Liliana Neagu, a dovedit ca persoanele care invata folosind acest fundal sonor obtin performante cu 40% mai mari la testele de memorie. Poate ca mai tarziu se va putea ca in salile de clasa sa se puna muzica in surdina ca fundal sonor, care sa nu distraga atentia, dar care sa favorizeze memoria.

In afara de stimularea memoriei, ce alte efecte mai are muzica? Si ce tipuri de muzica clasica sunt cele mai indicate?

Muzica baroca are efecte foarte bune, slava Domnului, si pentru relaxare, si pentru terapie, dar aici, sigur, ii putem include si pe Mozart, pe Beethoven, pe Wagner. De asemenea, efectul antalgic este mare si la muzica preferata. in studiile mele, am pus muzica pe care a vrut-o fiecare, chiar si muzica populara gen „Uhai, bade". Si aceasta a avut efect antalgic. Dar am pus si muzica clasica si aceasta a avut mai mult succes! Stiu acest lucru pentru ca am avut un aparat care te ciupea si provoca durere, iar intensitatea senzatiei era inregistrata, aparatul spunea cat te doare. Eu va pot spune ca am avut Zona Zoster, cu dureri mari localizate la ureche, am crezut ca am otita. Am ascultat la casti „Amurgul zeilor" de Wagner - sase ore, de la ora doua la opt dimineata. Ma mai durea foarte putin cand am ajuns la medicul ORL-ist.

In alta ordine de idei, o cercetare recenta a colectivului nostru a demonstrat o scadere considerabila a glicemiei pe fondul auditiei muzicii clasice. Toate aceste cercetari nu au alt rol decat sa convinga marele public, dar si lumea medicala, de valoarea muzicoterapiei si sa pregateasca atmosfera in tara noastra pentru introducerea muzicoterapiei ca specialitate complexa, pe care trebuie sa o practice fie un muzicolog cu pregatire de psihologie, fie un psiholog cu educatie medicala, fie un medic care sa aiba o cultura muzicala deosebita si notiuni de psihologie.

Se spune ca plantele cresc mai bine, ca vacutele dau mai mult lapte pe muzica de Mozart. Este adevarat?

Da. Si nu numai Mozart, muzica clasica, muzica armonioasa. Pe de alta parte, ascultand un discurs al lui Hitler, plantele s-au chircit, s-au ofilit.

Difera impactul pe care il are muzica asupra noastra daca o ascultam in cadrul unui concert la Ateneu, de exemplu, sau acasa, la casti?

La un concert, efectul este maxim, deoarece sunt trei factori implicati: in primul rand, concentrarea este mult mai buna, te duci la concert ca sa asculti muzica. Pe de alta parte, este vorba de actiunea sunetelor asupra corpului, intregul corp este invaluit de aceste efluvii sonore la modul direct. Si apoi, conteaza caracterul emotiei colective. Este vorba de fenomenul de contagiune emotionala care potenteaza trairile. Si caracterul de eveniment pe care il are participarea la un concert este important.

Sunt artistii, in general, si persoanele care canta, in special, mai sanatosi, mai fericiti sau mai putin stresati decat ceilalti?

Aici este vorba despre muzicoterapia activa pe care eu nu am analizat-o, deoarece este mult mai putin la indemana oricui sa cante in casa, sa cante la un instrument chiar, poate cel mult sa cante intr-un cor. Nu sunt studii foarte exacte in acest sens, inca nu avem o statistica si in stiinta nu poti sa mergi numai pe impresii. Dar se pare ca muzicienii traiesc mai mult - cu unele exceptii regretabile, desigur. Uitati-va la marii zei, Herbert von Karajan, Arthur Rubinstein, la 94 de ani canta la pian, Pablo Casals. Muzica stimuleaza imunitatea, iar cine are o imunitate mai buna traieste mai mult. Cel putin din punctul acesta de vedere se poate spera. Dar ascultand muzica, efectele sunt cu siguranta benefice.

Sa revenim la gusturile muzicale.

Vreau sa retineti un lucru. Nu exista obstacol pentru a beneficia de efectele muzicii asa-zise grele. Nu este valabila ideea ca-ti trebuie neaparat o educatie muzicala. O educatie muzicala favorizeaza un contact mai usor cu aceasta muzica, dar oamenii care sunt foarte inteligenti apreciaza un astfel de gen indiferent de cultura lor muzicala. Dovada stau notele pe care ei le dau pieselor din repertoriul simfonic si de camera. Cele mai noi cercetari pe care le-am facut pe plan international sunt in domeniul muzicodiagnosticului, este un concept prin care reusesc sa imbogatesc examenul psihologic prin felul in care bolnavul descrie, pe baza impresiilor personale, ce ii sugereaza muzica pe care o asculta, fara sa stie cine este compozitorul sau cum se numeste piesa. O sa va dau un exemplu: o femeie de serviciu, cand a ascultat un fragment de Wagner, „Calatoria lui Siegfried pe Rin", o muzica accesibila, frumoasa, a fost extrem de impresionata si a descris exact ce a vrut sa spuna Wagner, dar intr-o forma modificata, adaptata secolului: si-a amintit de o calatorie a ei nu cu luntrea, ci cu autobuzul, in care vedea locuri frumoase. I-am spus ca are un nivel de inteligenta ridicat si mi-a zis ca a fost buna la carte, dar n-a putut sa continue. insa copilul ei este olimpic! Deci avea gena aceasta, dar nu s-a putut realiza.

''Muzica lui Mozart activeaza aproape 100% din scoarta cerebrala.''

Ritmul trezeste instinctele, melodia emotiile, iar armonia inteligenta

Ce le transmiteti tinerilor care asculta muzica „suparata", zgomotoasa?

Sa nu abandoneze o astfel de muzica, dar sa nu devina prizonierii ei, sa incerce si altceva. Sa o asculte la petreceri, mai ales muzica usoara de buna calitate, muzica de film. Si mai ales, sa cante ei insisi, intr-un cor, la un instrument. Ii dezvolta mult. Anihileaza efectul stresului si le finiseaza personalitatea. Ii face mai complecsi.

Dar manele?

Manelele, daca vreti, sunt foarte bune pentru exacerbarea instinctelor. Si am spus tot. Dar exacerbeaza si instinctul de agresivitate, nu doar pe cel sexual, care e bun. Muzica manelelor activeaza toate organele si aparatele „de la buric in jos", ca sa zic asa, in timp ce muzica cealalta - „de la buric in sus".

De ce se intampla asa?

Manelele inseamna in primul rand ritm, iar ritmul stimuleaza instinctele. Melodia stimuleaza afectivitatea, emotiile, le rafineaza, iar armonia sonoritatilor, orchestratia stimuleaza inteligenta. „Bolero"-ul lui Ravel, dupa parerea mea, este exemplul de muzica completa: are un ritm obsedant, este melodic si are o orchestratie care creste progresiv. Acesta este exemplul de muzica in care gasesti toate cele trei trasaturi.

Risca sa devina oarecum „autisti" cei care asculta muzica la casti in mijloacele de transport si in toate momentele in care vor sa evadeze?

Nu inseamna ca muzica ii face autisti, ci ca aceia care au aceasta inclinatie spre introversie se izoleaza cu ajutorul muzicii. Unii evadeaza si pe calculator. Si eu zic ca in lumea muzicii e mai bine decat in cea a calculatorului. Iar muzica poate fi un ecran foarte folositor pentru studiu, dupa cum spuneam. Revenind insa la casti, atentie la riscul hipoacuziei! in Germania, o treime din tineri sunt hipoacuzici, iar Germania nu este o tara din lumea a treia, ca noi.

Aveti un compozitor preferat?

imi place foarte mult Haydn. Mi se pare un rezervor de optimism extraordinar, o baterie care te incarca. Preferintele acestea sunt insa si in functie de starea de spirit si de activitatea pe care o faci. Sigur, si Mozart, si Bach, si Wagner. Beethoven ramane insa Beethoven. Reprezinta omul cu toate dimensiunile lui, cu toate calitatile si cu toate defectele lui. Pe langa el, toti ceilalti sunt ingeri. Iar Bach este... cum sa zic. Bach este infinitul.

''O educatie muzicala favorizeaza un contact mai usor cu muzica grea, dar oamenii care sunt foarte inteligenti apreciaza acest gen indiferent de cultura lor muzicala.''

''Manelele exacerbeaza instinctele. Activeaza toate organele si aparatele «de la buric in jos», ca sa zic asa, in timp ce muzica cealalta actioneaza «de la buric in sus». ''

Una din doua

- Instrument sau voce? Ce preferati sa ascultati? Instrument. Dar si opera sau liedul.
- Muzica clasica sau ambientala? Care ne relaxeaza mai bine? Muzica clasica (pe cei inteligenti!).
- Concert in sala sau la casti? Ambele, cu preferinta pentru concertul in sala.
- Beethoven sau Mozart? Care compozitor ne ajuta sa ne concentram mai bine? Bach (rade). Poate si Mozart.

CV

- Medic si psiholog
- Data si locul nasterii:11 decembrie 1942, Bucuresti
- Studiile si cariera:
- Licentiat in medicina si in psihologie
- Presedintele Societatii de Psihosomatica Aplicata si Medicina Comportamentala din Romania
- Seful catedrei de Psihologie Medicala si Psihosomatica a UMF „Carol Davila" din Bucuresti pana in martie 2011, actualmente profesor asociat
- Medic primar alergolog la Clinica Gral Medical Colentina
- Autor a 22 de carti in domeniul psihosomaticii generale si psihoneuroalergologiei
- Autorul monografiei „Muzicoterapia receptiva" in 2004, reluata si imbogatita impreuna cu un colectiv international in 2011
 
 
 
________________________________________________________________________________________
“Nu pot schimba directia vantului, dar pot schimba pozitia velelor astfel incat sa ajung intotdeuna la destinatie.” Jimmy Dean;“Zambeste, atunci cand doare cel mai mult.;
”Daca ne-am da seama cat de puternice sunt gandurile noastre, nu am mai aveanici un gand negativ.”Pace Pilgrim”;
Un pesimist vede dificultate in orice oportunitate; un optimist vede oportunitate 

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Februarie 7, 2015 la 12:26am

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Februarie 7, 2015 la 12:18am
Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Februarie 6, 2015 la 11:56pm

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Februarie 4, 2015 la 9:31am
TRENUL VIEŢII  
 
Un lung tren ne pare viaţa.  
Ne trezim în el mergând,  
Fără să ne dăm noi seama,  
Unde ne-am suit şi când.  
 
Fericirile sunt halte,  
Unde stăm câte-un minut,  
Până bine ne dăm seama,  
Sună, pleacă, a trecut.  
 
Iar durerile sunt staţii!  
Lungi, de nu se mai sfârşesc  
Şi în ciuda noastră parcă,  
Tot mai multe se ivesc.  
 
Arzători de nerăbdare,  
Înainte tot privim,  
Să ajungem mai degrabă  
La vreo ţintă ce-o dorim.  
 
Ne trec zilele, trec anii,  
Clipe scumpe şi dureri,  
Noi trăim hrăniţi de visuri  
Şi-nsetati după plăceri!  
 
Mulţi copii voioşi se urcă.  
Câţi în drum n-am întâlnit,  
Iar câte-un bătrân coboară,  
Trist şi frânt, sau istovit.  
 
Vine-odata însă vremea,  
Să ne coborâm şi noi.  
Ce n-am da atunci o clipă,  
Să ne-ntoarcem înapoi?  
 
Dar pe când, privind în urmă,  
Plângem timpul ce-a trecut,  
Sună goarna VEŞNICIEI:  
Am trăit şi n-am ştiut. 
O POEZIE A LUI RABINDRANATH THAKUR (Rabindranath Tagore)
Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Februarie 4, 2015 la 9:16am

https://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=XuSk3...

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=vDpnHF4...

Un popor care acceptă să-şi sacrifice puţin din libertate pentru puţină "securitate" nu merită nici una, nici alta şi va sfârşi prin a le pierde pe amândouă.
Benjamin Franklin

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Februarie 1, 2015 la 11:45am

Din confesiunile unui parlamentar român

 Am fost director la o mare intreprindere socialistă. Cafeaua de dimineaţă era pregătită de o secretară sexy, mergeam la servici cu o limuzină neagră. Odată am fost întrebat dacă fabrica nu contribuie cu 100 mii de lei pentru înmormântarea unui tovarăş din Comitetul Central. Am spus că cu atâţia bani aş înmormânta întregul Comitet. Din acel moment, am devenit director la o intreprindere mai mică.  Cafeaua zilnică era pregatită de o secretară mai în vârstă, la servici mergeam cu furgoneta fabricii. Odată, am fost apostrofat că nu am fost la ultima şedinţă de partid.  Am răspuns că, dacă ştiam ca e ultima, m-aş fi dus sigur. Din acel moment, am lucrat ca maistru. La servici mergeam cu maşina proprie şi eu făceam cafeaua de dimineaţă. În atelier aveam pe perete poza lui Kadar şi a Lolobrigidei. Odată, mi-au spus că de ce nu dau jos poza curvei de pe perete. Am luat poza lui Kadar. Din acel moment, am lucrat zilier la săpat şanţuri. Mergeam la lucru cu bicicleta şi duceam cafeaua de acasă în termos. Odatp, în timp ce săpam şanţul, au venit şi mi-au spus sămi ascund bicicleta, deoarece va trece pe acolo o delegaţie sovietică. Am răspuns să nu-şi facă probleme, deoarece bicicleta este închisă cu un lacăt. Din acel moment, am rămas fără lucru. O vreme, am fost şomer. Apoi, s-a schimbat orânduirea. M-am reabilitat, am intrat în politică, am intrat în partid. Cafeaua îmi este servită de o secretară sexy, la servici merg cu un Audi cu şofer personal.   În rest, îmi ţin gura şi, din când în când, ridic mâna să votez pentru creşterea nivelului meu de trai, călătorii în locuri exotice pentru mine şi colegii mei şi tăierea salariilor oamenilor.

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Ianuarie 26, 2015 la 10:09am

Aproape parodie...

Azi puterea se-nnoieşte
Ponta cu stângul porneşte:
Viaţa-i grea, pâinea amară
Vai! de biata ţărişoară,
Vine Vântu, o doboară...

Bate vântul, o usucă,
Noi murim de dor de ducă;
Noaptea-i scurtă, ziua lungă,
Sărăcia ne alungă -
Bani în cap şi mintea-n pungă...

Mor speranţele în scutec,
Foamea schiaună în pântec;
Când să zicem şi noi "hopa!"
C-am sărit în Europa,
Ne cântă prohodul, popa...

Din Carpaţi la malul mării,
Păduchii din fruntea ţării,
Cad poporului în sân,
Cu tătucul lor bătrân,
Sugând sânge de romăn.

 

Agendă de lucru

Luni mă întâlnesc cu o ninsore
într-un oraş nedeclarat.
Marţi bat câmpii
prin munţii patriei.
Miercuri dau Cezarului ce-i al Cezarului
şi copiilor mei născuţi prin cezarină
dreptul la replică.
Joi îmi fac de cap
sub o pălărie de paie.
Vineri îmi iau viaţa în serios.
Sâmbătă mă gândesc la prezent.
Duminică pun punctul pe "I"
şi o iau de la capăt.

poezii de Girel Barbu

Aşteptând

Sunt un om
care merge numărând
frunzele ce cad
în faţa timpului,
iar luna
luceşte în seara asta
cu o privire rece
bizară.
Ca şi tine
stau cu gândurile mele
sub lumina palidă
a unei lămpi
până ce în minte
va încolţi ceva.
Lungă aşteptare.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor