Aveam a opta coastă, un surplus

Pe care am pierdut-o din neatenţie

Într-o noapte de tristă amintire, cu cer înnourat;

Am uitat-o afară. O ţineam ziua pe gard.

 

Nu era o coastă din carne şi os

Asemenea coastei lui Adam

(pe aceea o păstrez pentru eternitate)

Era o coastă demontabilă, un scut

Dăruită chiar în noaptea nunţii, ca semn de jurământ.

 

O bufniţă lacomă,  tenace, cu ochi de licurici

Cu cioc adulmecând coaste trădătoare,

S-a camuflat în noapte, s-a înfruptat degrab’

Şi dus-a fost cu jurământul mirelui, cu tot...

 

Si ca o morală în versuri albe eu vă zic:

Păziţi-vă de jurăminte şi de pasărele!

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Costel Zăgan pe Decembrie 29, 2010 la 8:10pm

Dar păsărica zbrrr ...într-o poezie!Şi,n-ai ce face:o citeşti (cu încântare,bineînţeles)!

Cu prietenie,

Costel Zăgan

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor