În amintirea scriitorului Gheorghe Ene.



îmi amintesc mereu cum
din palmele sale muncite
întotdeauna îmi astâmpăram
setea de cuvinte; abia atunci
îmi retezam din trunchi umbra.
pe cea a picioarelor o purtam
dincolo
umbra bustului, a brațelor, era
dincoace.
dincolo & dincoace de
podul ce lega/despărțea
două sate ca două țări
în prag de jihad//
(acolo moise, în trecut,
a despicat marea câmpie
precum marea roșie)


fără punct, îmi spunea, fără punct.
apoi își aranja ochelarii și se întrista.
punctul se scurge ca timpul. își poate
schimba norii. ca și cum astăzi, cerul
are un final, mâine un altul. uneori
plouă cu lut alteori cu fluturi, alteori,
plouă cu aplauze străine din adâncuri.

astfel am învățat să port viața cât mai
simplă. respiram amintirile copilăriei
și speram să mă întorc la casa mea de
hârtie// unde orbi pipăiesc pereții în
încercarea lor de a citi orele, zilele.
speram să ne reîntâlnim dar am aflat
între timp, că moartea se încurcă subit
cu liniștea, că moartea nu costă nimic.

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor