Fără valori suntem sortiti uitării - un argument pro Mircea Cărtărescu

Observ în ultima vreme o încrâncenare teribilă împotriva unui scriitor care nu mai are nevoie de nici o prezentare: Mircea Cărtărescu. Am văzut că s-a întâmplat acest lucru chiar şi aici pe Reţeaua literară. Nu ştiu dacă totul porneşte dintr-un subliminal răvăşit al încrâncenării sau pur şi simplu dintr-o dorinţă acută a unora de-a ieşi în evidenţă cu orice preţ – dorinţă propagată mediatic de mai toate mijloacele de comunicare în masă. Sigur, nu contest faptul că majoritatea comentatorilor şi-au recunoscut afinităţile înspre zona structurilor mercantile, însă genul de afirmaţii mereu tendenţioase mă face să cred că o anumită latură comportamentală şi-ar dori să le dedubleze personalitatea şi să-i trasforme într-un fel de judecători supremi. Ceea ce până la un punct mi se pare o dorinţă firească. Însă nefiresc mi se pare să se lanseze afirmaţii nefondate care aduc prejudicii în primul rând autorului în cauză şi în al 2-lea rând mie ca simplu şi umil aparţinător al unei bresle din ce în ce mai hulite şi marginalizate: scriitorimea română.


Acest scriitor, despre care unii vorbesc aparent preocupaţi, a fost unul dintre puţinii scriitori care au reuşit să aducă ceva cu adevărat literaturii române contemporane, care au reuşit să contribuie fundamental şi din fericire necondiţionat la emanciparea unei generaţii întregi de scriitori. Amintesc aici despre incitanta şi sublima perioadă a Cenaclului Litere de la Universitatea din Bucureşti, cenaclu în care m-am format şi eu ca poet într-o perioadă decadentă în care poezia avea toate valenţele unui underground impus & indus de sistem. Mircea Cărtărescu a condus acel cenaclu literar despre care n-ar putea să vorbească altcineva mai bine şi mai pertinent decât cei care şi-au purtat în fiecare săptămână paşii pe coridoarele Facultăţii de Litere în drum spre ceea ce avea să devină perspectiva lor literară. Cezar Paul Bădescu, Răzvan Rădulescu, Mihai Ignat, T.O. Bobe, Svetlana Cârstean, Doina Ioanid, Victor Nechifor, Ioana Nicolae, Paul Cernat, Sorin Gherguţ, Marius Ianuş, Ana Maria Sandu, Domnica Drumea, Cecilia Ştefănescu, Răzvan Ţupa şi mulţi, mulţi alţii. Tineri scriitori care au confirmat. Care deja sunt remarcaţi în lumea literară şi cu care vom putea să ne mândrim în literatura europeană a următorului interval de timp.


Nu ştiu să fi existat cineva care a participat constant la întâlnirile cenacliere de la Litere şi care să nu fi simţit la un moment dat evoluţia. Să nu fi avut sentimentul înălţător al zborului. Despre acest lucru este vorba. Despre înălţarea deasupra lumii şi despre sentimentul zborului. Sigur că este o metafora, sigur că folosesc imagistica poetică încercând o definire a simplităţii artistice, a reîntoarcerii înspre zona inefabilului. N-aş vrea să definesc eclectic şi cu descriptivism egolatru cât de mult a însemnat pentru mine acest cenaclu însă aş vrea cu siguranţă să afirm – şi cred că aş fi cel mai în măsură să-l judec subiectiv, negându-l – că scriitorul Mircea Cărtărescu este tot ceea ce putea da mai bun literatura română contemporană de după Revoluţie. Este acel referenţial spre care tinde să ajungă fiecare scriitor, este un punct de reper necesar.


Ar trebui să avem un maxim respect şi o maximă apreciere faţă de tot ceea ce reprezintă el. Însă din păcate – şi aici n-am cum să-l contrazic pentru că şi eu am cunoscut viziunea de dincolo de zidurile cetăţii – trăim o stare de angoasă faţă de tot ceea ce înseamnă mareţie – şi prin asta încerc să delimitez elitele de elitism – trăim într-o continuă devalorizare culturală, într-o societate care acepta nestingherită propagarea subculturii, a nonvalorilor şi a imposturii, trăim într-un reality show permanent uitând care sunt diferenţele dintre limită şi limitare, confundând libertăţile de opinie şi exprimare cu vehemenţa contestatară şi cu afişarea unui je m'en fiche auctorial. Şi facem acest lucru aproape iradiind în penibilă încântare în loc să aşezăm firescul acolo unde i se cuvine.



Nu spun că ar trebui neaparat să facem un piedestal pentru Mircea Cărtărescu (şi să-l îngropăm în acest fel în derizoriu aşa cum s-a mai întâmplat de-a lungul timpului şi cu alţi mari scriitori) însă ar trebui să ne mândrim că avem asemenea oameni printre noi, ar trebui să-l apreciem cum se cuvine şi să-l propulsăm (chiar şi prin susţinere instituţională) în toată zona de dincolo de zidurile cetăţii. Pentru că dincolo de cetate se află adevărata Cetate pe care cei mai mulţi dintre noi nu vor avea niciodată ocazia să o cunoască în adevărata ei magnitudine. Sigur că cel mai frumos teritoriu este curtea din faţa casei tale însă ar trebui să dărâmăm gardul înalt şi să începem să vedem cu adevărat că dincolo de el există lumea. O lume altfel, multiculturală şi neconvenţională dar civilizatoare până în cele mai profunde înţelesuri. Rămâne în puterea fiecăruia dintre noi să considerăm până unde este necesară civilizarea proprie însă n-avem dreptul să ne desconsiderăm valorile. Este ca şi cum ne-am nega existenţa. Şi fără existenţă (adică valori) degeaba vorbim despre tradiţie, istorie, patriotism, stat naţional şi alte noţiuni supra-politizate, utilizate fără noimă şi rupte din context. Fără valori suntem sortiţi uitării, suntem – pentru a nuştiucâtaoarăofertaţii şi încătuşaţii marginalului.





http://geluvlasin.blogspot.com

Vizualizări: 209

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Martie 29, 2010 la 8:19pm
pentru sora DOINA!Un alt fel de motiv pentru a scrie:în închisorile comuniste deţinuţii politici scriau poezi ,,în minte''şi le memorau;era un mod de supraviţuire!Şi tot aşa facem noi acuma,în Asociaţia noastră,terapie prin poezie şi în general le dăm posibilitatea oamenilor să-şi cultive hobby-urile,ca metodă de menţinere a stării de sănătate.Metoda se extinde în toată România!
Comentariu publicat de Doina Manea pe Martie 29, 2010 la 7:37pm
Comentariu general: orice scriitor scrie „pe bani.” Din momentul în care ai inchis manuscrisul într-un plic şi l-ai trimis editurii spre publicare, te aştepţi, speri, să şi primeşti nişte bani. Mă refer la literatură şi nu la publicaţiile de specialitate (în economie, ştiinţă sau ştiinţe sociale etc. dar bănuiesc că şi acolo este la fel – dacă greşesc, corectaţi-mă).

Dacă eşti norocos şi editura îţi publică manuscrisul, iar cartea apare pe rafturile librăriilor, te aştepţi, speri, te rogi, ca cititorii care au răsfoit cartea ta să o şi cumpere. Altfel, cartea ta va zace pe raft. După care toate exemplarele vor fi trimise într-un depozit, sau înapoi la editură - nu ştiu exact cum procedează librăriile cu cărţile nevândute.

Nu cunosc situaţia cu „royalties” în România. Doar cei care au ajuns să publice pot să mă lămurească. Chiar sunt interesată să aflu.

Dar ... nu se poate trăi din banii cîştigaţi din scris. Foarte, foarte puţini din scriitorii publicaţi in lumea largă (mă refer la nume sonore ca Stephen King, Michael Crichton şi alţii ale căror nume nu-mi vin în minte acum) reuşesc să trăiască BINE, confortabil, ba chiar luxos. de pe urma scrisului.

Cu alte cuvinte, nu ai nevoie de un job. Cu alte cuvinte, nu poţi plăti acoperişul de deasupra capului tău şi mâncarea de pe masă numai cu scris.

Nu cunosc situaţia personală, financiară a dlui Cărtărescu şi nici nu-mi pot permite să mă interesez. Am înţeles ca şi soţia lui este scriitoare/poetă. M-ar mira ca cei doi să trăiască luxos (în care „luxos” este foarte relativ) numai din ceea ce au publicat.

Ref. Licurici. Mea culpa. Dar tot vreau să ştiu la ce s-a referit dl. Tănase.

[Intre timp am întrebat-o pe mama – crede că este vorba de America ha ha]

Dl. Dem, încîntată să vă revăd [citi]

Dl. Grecu, mulţumesc pt. explicaţii. Eh ... da.
Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Martie 29, 2010 la 7:30pm
cred eu că licuriciul este cel care se ia la harţă cu toată lumea şi ţine să dem-on-streze cît de deştept este ,etalându-ţi calităţile de cârcotaş.Nu are casă,nu are masă,stă pe net şi se ia la trântă cu toată lumea!Incoerenţa mesajelor sale este clară!Păcat că nu găseşte alte preocupări în Săptîmâna Mare-să meargă la Denie!
Comentariu publicat de Dem pe Martie 29, 2010 la 7:00pm
Pentru domnul RRoman,
1.Da.
2.Când vulpea nu ajunge la struguri spune că sunt acri(evident nu măsura pentru suprafaţă folosită de ..licurici). Atât puteţi. Vă rog, ....jigniţi, mai departe.
3. Cervantes nu a conturat astfel personajul lui Don Quijote. Oricând puteţi verifica, încercaţi ceva mai grosier, subtilităţile nu vă prind.
Aveţi dreptate însă, ne pierdem timpul, auziţi doar ce vă convine. Precum Naşu Pantelică...
Dem
Comentariu publicat de Dem pe Martie 29, 2010 la 6:57pm
Încântat să vă revăd, doamnă Doina!

Cuuuuuuuuum? nu ştiţi cine este "licuriciul"?

Las plăcerea d-lui Tănase să răspundă acestei nelămuriri.
Dem
Comentariu publicat de Doina Manea pe Martie 29, 2010 la 6:15pm
Cine este "licuriciul?"

[apare in comentariul dlui Tanase]

Multumesc pentru lamurire.
Comentariu publicat de Dem pe Martie 29, 2010 la 5:10pm
Doamnă Blezniuc,
Valoarea despre care vorbiţi nu există. Poate vă referiţi la un potenţial genetic. Valoarea este produsul social pus în slujba oamenilor, am mai vorbit despre aceasta. Nici lectura, nici adevărul nu există fără suportul trebuinţelor, al nevoii de material sau spiritualitate, o perpetuă căutare spre mai bine, mai frumos, mai armonic.
Să visezi este frumos şi oricine poate face asta, chiar fără să vrea. Să realizezi un vis şi să îl pui la îndemâna oamenilor asta înseamnă valoare şi mai ales dăruire. Brâncuşi, Odobleja, Tudor Gheorghe, Amza Pellea, ...pentru a cita doar olteni şi niciun scriitor.
Niciunul nu s-a referit fără dragoste şi respect la poporul lui, toţi însă au ironizat extrem de aspru metehnele oemeneşti. dar cei care au făcut-o cel mai îndreptăţit au fost Iorga, Antonescu, Ţuţea. Şi nimeni nu s-a simţit vexat. Aveau tot dreptul.
Dar restul? Aşa ca porumbelul, zboară zboară şi fleoşc! găinaţul! Bine că nu struţii nu zboară. Unde-i puşca?
Ale dracului zburătoare! Te umplu de rahat oriunde te-ai duce, pentru că o fuck .....de sus.
Şi te şi mai ameninţă ţipând: Muie!
Citiţi totuşi printre rânduri, mesajul vă este favorabil.
Dem
Comentariu publicat de Dem pe Martie 29, 2010 la 4:46pm
Domnule R Roman,
Nu pricep sau aţi luat-o rău pe arătură.
1. Nu vorbesc de Cărtărescu....sunt destui exegeţi care să îl susţină sau dimpotrivă. pentru mine este un scriitor care, precum chiorul, este rege în ţara orbilor, are şansa de a fi obţinut notorietate. Dacă nu era el, era altul.
2. Vă rog să folosiţi, chiar dacă maliţios, un limbaj argumentativ, eventual logic. obsesia pentru limbajul unuia nu trebuie să ducă la justificări penibile, oricât de impertinenţi am fi.
3. Nu contează persoana, oricine în locul meu poate susţine orice punct de vedere, care, în subliminalul fiecăruia decantează conluzii personale. Lehamitea ce v-a cuprins v-a caracterizat dintr-o dată, sunteţi un fan orbit de mizeria concentrată a unui latratores. Chiar nu gândiţi, ce afirmaţi?
4. Ce a adus atingere valorilor româneşti pot fi scrise într-o listă luuuuuuungă. Chiar dvs. o reiteraţi spre finalul postării pe bună dreptate. În acest caz asociaţi spaţiu comercial specific celor de la A1,2,3 sau RTV Realitatea stilului Cărtărescu? Asta rezultă din exprimarea dvs.
5. Cu mine nu vă certaţi. Încercaţi să dovediţi puţină luciditate, pot accepta orice greşeală mai puţin reaua credinţă sau îndobitocirea, situaţii în care evident, dialogul sau polemica devin inutile. Deja vorbim de nonvaloare, de absurd.
6. Civilizaţia înseamnă cultură în acţiune. Care cultură se manifestă de la cel mai înalt nivel, USR, prin expresia "muie", în timp ce dumneavoastră bateţi câmpii cu graţie şi sofisme.
7. Bunăstarea unui popor are la bază educaţia acelui popor. Dacă jumătate dintre români au ales Geoană, mă refer la stupidul Geoană, ce orizont de aşteptare poate avea România dpdv social economic? Cine sunt educatorii sau sfătuitorii românilor dacă nu intelectualii. Aceştia sunt însă prea procupaţi pentru trufiile lor sau cum să şocheze pentru a ieşi în evidenţă.

Iar "incultura" bate din palme exclamând:" iete domle, ce deştept ie, ce chestii originale a zis" ......Rică Venturiano, .......ziceaţi?, în mod sigur Caragiale, cu asta putem fi în acord
dem
Comentariu publicat de Dem pe Martie 29, 2010 la 3:17pm
"Şi nu-mi pune te rog valori absolute ca: poporul român, tradiţia, patria (valori pe care domniile voastre, junimea română le cam... globalizaţi înainte de termen!), nu le pune în faţa acestui mare scriitor român şi universal care este (chiar ESTE) bănăţeanul meu ţanţaoş,"

GROAZNIC!!!
Părerea mea.

Păi cum "stimabile" să compari valori intangibile ale unui popor care a supravieţuit tocmai prin conştientizarea nevoii de patrie, cultură naţională, stindard, erou naţional, tradiţie, .......D-ta ori glumeşti, ori ai băut ceva,.....nu pot crede că poţi scrie asemenea enormităţi.

Iar dacă te crezi dumneata îndreptăţit la aceste vorbe atunci să şti că mare belea ţi-ai tras. Oricine ai fi, îţi promit că te voi face de râsul târgului, prin analizarea fiecărei propoziţii, îţi voi demonstra incultura şi teribilismul de care ar fi trebuit să scapi odată cu pubertatea.
ŢANTOŞ adică FUDUL, adică TRUFAŞ.......ei bravos, l-ai umplut de ......glorie!.
Ai dreptate.
Gura păcătosului adevăr grăieşte.
Dem
Comentariu publicat de Dem pe Martie 29, 2010 la 3:02pm
Doamna Camelia Radu,
Poate suntem prea atenţi la cine scrie şi mai puţin la esenţa a ceea ce scrie. Cu adevărat, suntem dpdv social, ceea ce producem pentru cei de lângă noi. Uitaţi însă că există o categorie, deloc neglijabilă care produc pentru trecut sau pentru viitor, ale căror eforturi nu sunt cuantificabile.
Oamenii nu sunt nici mai buni nici mai răi decât mine sau dumneavoastră. Nu ne-am terminat grijile pentru a le rezolva pe cele ale lui Cărtărescu sau a celor de la USR.
Cu toate acestea nu putem rămâne impasibili la jegul care se adună tot mai gros pe toate structurile de putere sau decizie naţională. Şi atunci, nu mai poţi tăcea.....cauţi oameni care şi-au conservat valorile sau pot genera valori spirituale pentru a contracara hoardele de neseimţiţi care murdăresc totul. Şi nu mă refer la indivizi anume ci la acei oameni-instituţie care decid ce le dictează soacra ori de la partid, în ce direcţie se continuă erodarea neamului românesc..... mă opresc....deja m-am depărtat de subiect.

Important este să ne regăsim şi să nu ne mai pierdem vremea pe subiecte tembele gen Sabatovici, ci să punem în valoare cadrul în care oamenii pot construi şi promova adevăratele valori.
Dem

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor