Mă voi întoarce la voi într-o seară,
amintiri uitate în geamantanul jerpelit
din magazia de vise.
Nu mă veți recunoaște.
Voi lăcrima la fiecare aducere aminte,
voi râde, voi plânge;
dar voi?
Merii în floare,
prieteni buni, bătrâni acum,
îmi vor mângâia umerii din nou,
ori se vor mira că înserările sunt triste,
și florile lor s-au scuturat învinse,
și timpul s-a stins?
Dealul în vârful căruia am visat
să ridic o cruce,
va fi mai pleșuv, va fi mai scund,
va fi mai abrupt?
Mă va ajuta, oare,
când voi voi din nou să-l urc?
Nici tu nu vei înțelege
cum înserarea a coborât între noi
și ne duce de mână,
două umbre din ceară.
Amintiri aproape uitate,
mă voi întoarce la voi mai alb
într-o seară.

Din volumul omonim, în lucru.

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor