eu te priveam cum îţi legai şireturile de lună
caii se aruncau de pe spinarea ta sinucigaşi
am oprit orchestrele deodată şi
m-ai muşcat de buză cu un aer de târfă visătoare
acolo a încetat creşterea nucilor au încetat
inundaţiile şi scurgerea norilor în pământ
şi parcă te-nvăţasem să faci fundă
mă priveam în coapsele tale ca-ntr-un poem de
esenin spectatorii noştri săreau în aer de bucurie
dar în aer nimic caii aterizau tresărind
parcă nu vedeai că făceam orice să te impresionez
înotam pe sub barca de salvare îţi scriam poezii
cu diacritice alergam 100 de metri prin ziduri
şi tu nimic absentă de parcă ai fi fredonat
la un pian imaginar nu vezi cât mă chinui
scutur dex-ul cu buzele împietrite
mă-mbrac în costume de plumb şi-ţi dansez
neobosit pentru tine fata cu şireturi nu-i nimic
la lumina lunii umbra mea e o haită de gropi
fug speriat orchestra din cişmigiu se aude până la

capătul oraşului!

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor