Fata de lângă moară

 

Stătea sub amintiri, în curte pe-o băncuță joasă,           

Salcâmii o stropeau cu fluturi mici și albi de brebenei.              

Rotund un soare-nalt, viril, cu rază pofticioasă              

Se excita cumplit, aprins de dor pervers pe sânii ei.      

 

În scurții pantalonași de vară pios culege                                

Petale dintr-un destin pierdut ca-n recile Siberii,                    

Pustiul bântuind prin suflet nu și-l înțelege,                              

Nici zbor nou în ceruri noi, ori de ce-n Mai renasc toți merii.  

 

Ea însă a rămas învecinată doar cu moara                    

Și parcă-n trup încep să-i încolțească boabele de grâu.  

Un înger îi dăruiește sângele și-aripioara                      

Și ea devine înger de mai jos și de mai sus de brâu.      

 

Foșneau înmugurind răsaduri verzi și lungi de roșii,  

Din trupul ei grădina se tot hrănea ca din semințe,    

Iar tainice conecții cu părinții și strămoșii                    

O-nghețau în grota unui vis obscur și-n suferințe.      

                                                        28.07.15

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor