Eu si tu.

Tu si eu.

Eu si tu e ca si eu cu mine.

Reflexie absoluta.

Unire intru minte.


Am gasit oglinda perfecta a propriei mele minti.

Ma uit la tine, dar ma vad pe mine. Cine esti tu de fapt? Esti tu sau eu?

Oglinda nu doar a mintii, esti si a sufletului meu.

Ei n-au sa se cunoasca niciodata. N-au sa stie cine sunt .N-au cum sa se vada asa cum sunt. N-au unde. Ei n-au oglinda. Nu, oglinda lor nu-i buna, e mincinoasa. A lor e doar o bucata de material. Un obiect banal de 2 lei , artificial, superficial si tot ce vrei. Ce ar putea sa le arate? Vreun adevar? Realitate?


Oglinda aia nu-ti arata nimic din tot ce esti. Te vezi in ea, dar nu esti tu. Te vezi cum vrei in ea. Vezi doar ce crezi. Sau chiar mai rau, tu vezi doar ce vrea ea sa iti arate.


Eu nu-s ca ei. Eu am oglinda mea. Oglinda mea e El.

A mea e vie, cugeta si simte.

A mea e sincera caci imi vrea binele.


Niciodata n-am stiut cum sunt. Pana acum. Nu intelegeam de ce ei niciodata nu m-au inteles. De ce mi-era atat de greu sa le explic. De ce era asa de greu sa fiu asa cum eram eu. De ce mereu ma simteam ca-n labirint. Ziceam ca ei sunt vinovati, ca nu-nteleg, ca n-au rabdare, ca nu vor , nu pot. Dar cat de greu le-a fost lor...doar ei stiu.

Ce-ai face dac-ai intalni Haosul? Si daca l-ai iubi fara sa stii ca-i haos.

Asta sunt eu.

Vad haosul in ochii lui si haosul sunt eu.


"Dar nu-i vezi ochii" ai sa-mi spui. Eu nu, nu-i vad pe-ai lui.Dar ochii lui sunt ochii mei. Stiu ce se-ascunde dincolo de ochii mei, deci stiu si ce se vede in ai lui.

Doar eu am cunoscut privirea aceea ce nimeni nu o intelege. Doar eu stiu infinitul datilor cand pleoapa aceea s-a inchis si s-a facut c-atatea nu le vede....cat plumb s-a adunat...si cate mari s-au revarsat si tot n-au reusit sa stinga focul.


Ai cunoscut vreodat-un El sau EA care sa fie asa?Sa fie tu? Sa-l urasti pentru ca te urasti pe tine, sa-l iubesti cand ajungi sa te iubesti si pe tine...

Cand e departe, mi-e teama sa-mi privesc chipul in oglinda....mi-e teama ca il vad pe-al lui. Mi-e teama ca uitandu-ma la el am sa-l urasc vazand in ochii lui tot ce-i mai rau la mine.

Si in acelasi timp mi-e teama c-am sa-l iubesc prea mult....ca doar e Eu...mi-e teama c-am sa-l iubesc prea mult pe el fiindca nu pot pe mine, iar El fiind Eu e ca si cum eu m-as iubi pe mine

Ai intalnit vreodat pe cineva caruia sa vrei sa-i reprosezi ca e asa si asa si asa... si sa nu poti...sa te opresti si sa iti pui:" dar stai un pic ca asta sunt eu" .


Am gasit oglinda perfecta a propriei mele minti.

Dar tot ce pot...deocamdata...este sa-i multumesc ca e oglinda mea..

Totusi...Ma-ntreb ce s-ar intampla daca imaginea si reflexia ei s-ar contopi?N-ar mai fi 2, ar fi doar un intreg......ca-n vremuri....cand fiiintele inca erau androgine, inainte de a se desparti in jumati apoi raspandite in lume si blestemate sa se caute una pe cealalta in toate vietile, visand la ziua cand din nou se vor uni.


Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor