azi-noapte au coborât cerurile.

albastre le-am văzut peste umărul tău
strivind timpul pe sticla ferestrei.

m-au găsit nepregătită pentru aşa lacrimi,
nu am învăţat niciodată
cum să-mi aştern picurii în suflet,
în palme, în linişte, peste mine.

noi, noi ne iubim în mansarde înalte,
măsurăm asimetric palmele pe spatele gol
al orelor rămase în viaţă.

întotdeauna o mână este în plus
când numărăm ploile.

 

 

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor